FAQ (pardon)

Aşadar vrei şi tu să ajungi corporatist. Dar ţi-ai pus întrebarea de ce? Cum adică de ce? Uite aşa: de ce vrei să munceşti şi tu în Corporaţie? Că dacă e să îţi dai ţie însuţi un răspuns sincer, s-ar putea să nu-l prea găseşti.

Pentru că acolo lucrează toată lumea care se respectă? Greşit! Oamenii respectabili lucrează la stat. Da, îţi vine să crezi sau nu, cei pe care până mai ieri toată lumea îi blama şi îi arăta cu degetul că nu sunt în stare să îşi găsească şi ei un job mai acătării sunt astăzi întruchiparea succesului în România, unde încununarea propriei cariere este să ajungi să ocupi şi tu un post, oricât de neînsemnat, la stat. Şi asta pentru simplul fapt că nu există posturi neînsemnate acolo. De fapt, orice job la stat este doar o repetiţie pentru vârsta pensionării, când stai liniştit pe un fotoliu şi aştepţi să-ţi vină pensia specială.

În condiţiile astea, nu e de mirare că cei care se respectă fac de fapt calea inversă, de la corporatist la bugetar, care se dovedeşte mult mai anevoioasă decât cea iniţială, când angajaţii de la stat dădeau buzna la interviuri pentru joburi plătite omeneşte la privat. Acuma, când un simplu plimbător de hârtii pe holurile oricărei administraţii are salariul comparabil cu cel al unui middle manager dintr-o bancă, nu e de mirare că nu se mai găsesc locuri de muncă în sistemul public, deşi aparatul bugetar creşte exponenţial an de an. Doar că nu oricine ajunge să stea degeaba pe bani mulţi; trebuie să fii cu partidu', ori să ai vreo rudă, sau să întreţii relaţii din cele mai strânse cu un şef care face act de prezenţă pe acolo cât să semneze şi el condica. Aşa că neavând nicio şansă să guşti şi tu din viaţa dulce de bugetar, nu-ţi mai rămâne decât să te laşi biciuit în Corporaţie, ca să le plăteşti salariile celor pe care îi invidiezi.

Bun, deci dacă nu ăsta e răspunsul, atunci să încercăm altceva.

Te-ai gândit că locul de muncă ideal pentru tine ar putea fi pe undeva prin străinătate? Că doar nu degeaba atâtea milioane s-au trezit prinşi de dorul Europei şi au plecat unde au văzut cu ochii, fără nici cel mai mic plan de întoarcere. Ce zici, o fi ceva şi pentru tine pe acolo?

Sigur, o să-mi spui că tu nu ai învăţat atâta carte ca să ajungi la cules căpşuni sau la spălat babele în dos. Şi ai dreptate aici, doar că printre căpşunari şi îngrijitori sunt foarte mulţi cu studii superioare finalizate pe bune. Numai că ei au realizat înaintea ta că orice diplomă românească are valoarea nominală a cartonului pe care este ea tiparită, aşa că şi-au luat tălpăşiţa acolo unde salariul are aceleaşi cifre ca în România, doar că e în euro.

Problema e că şi chiriile şi celelalte cheltuieli sunt tot în euro şi nu sunt deloc neglijabile, aşa că singurele lucruri cu care te alegi sunt faptul că tu munceşti tot anul acolo unde alţii stau doar o săptămână în concediu şi că nu mai trebuie să suporţi nesimţirea statului românesc. Merită? Pentru foarte mulţi se pare că da, nu însă şi pentru tine, care încă îţi mai doreşti un post de corporatist aproape de casă. (Bine, aproape de casă e doar un fel de a spune, pentru că vei petrece mai mult timp la serviciu decât la tine în dormitor, chiar şi atunci când nu eşti trimis în cine ştie ce delegaţie inutilă pe undeva pe unde se agaţă harta în cui.)

Aşa că tot nu m-ai lămurit: de ce ţii neapărat să lucrezi în Corporaţie?



next: Interviu cu o vampiră