Enter the entry level

Dar hai să ne întoarcem la cei care urmează să dea bacul. Cum este posibil ca tocmai ei să aibă cele mai multe şanse să se angajeze în Corporaţie?

Explicaţiile sunt mai multe.

În primul rând, cele mai multe posturi libere mereu sunt cele de entry-level, pentru care sunt căutaţi oameni dispuşi să facă munca de jos (care nu are nicio legatură cu doamna femeia de serviciu, stai liniştit că n-am uitat de ea). Şi cum pentru aşa ceva nu se cere de obicei niciun fel de experienţă anterioară, acestea sunt posturile pentru care aplică – şi sunt preferaţi – cei care urmează să dea bacul. De ce sunt preferaţi? Din mai multe motive:

- nu ştiu (să facă) mai nimic, iar asta e bine, pentru că nu trebuie să se debaraseze de anumite deprinderi şi cunoştinţe înainte să şi le însuşească pe cele predate de Corporaţie

- sunt conştienti de valoarea lor extrem de scăzută pe piaţa muncii şi acceptă orice job pe care cineva cu studii, chiar fără niciun fel de experienţă, îl refuză: vânzare door 2 door, operator call center etc.

- pot fi momiţi cu salarii imense faţă de cele pe care le-ar primi dacă s-ar angaja în altă parte, chiar dacă nu sunt conştienţi la început că salariul este „imens” doar dacă reuşesc să îşi depăşească tageturile la fel de imense, altfel nu iau niciun comision sau bonus şi rămân la sfârşitul lunii doar cu salariul minim corespunzător unui job part time de 2 ore, adică vreo 500 de lei net

- sunt maeştri în mânuirea aplicaţiilor pentru tablete şi telefoane mobile, spre deosebire de angajaţii de peste 50 de ani cu multă experienţă în spate, dar care nu ştiu decât să deschidă un PC

- salariul minim pentru un absolvent de liceu este, conform noilor reglementări legale, mai mic decât cel pentru un absolvent de facultate, iar nivelul de pregătire, din punct de vedere al Corporaţiei, este identic în ambele cazuri

Sigur, majoritatea dintre ei pleacă rapid din Corporaţie, unii după doar câteva zile, dar partea frumoasă e că liceele româneşti sunt un izvor nesecat de „cei care urmează să dea bacul”, aşa că piaţa muncii nu va duce niciodată lipsă de ei. Şi mai mişto este când vine criza, iar oferta de joburi se subţiază: atunci alături de ei se bat pe posturile de entry level şi manageri de top rămaşi fără slujbe ca urmare a reducerilor de personal sau pur şi simplu daţi afară pentru că nu şi-au mai făcut targetul. Şi ghici cine câştigă lupta pe posturile astea? Exact, cei care urmează să dea bacul!

Dar să-i lăsăm puţin la o parte pe aceşti idoli ai pieţei muncii din România, care sunt cei care urmează să dea bacul, şi să ne întoarcem la tine, tânărul de vreo dooşcinci de ani, înalt, frumos şi cult, care îşi doreşte să ajungă şi el în Corporaţie, sau poate că nu-şi doreşte, doar că la pregătirea lui sublimă şi la experienţa care-i lipseşte cu desăvârşire, nu prea are de ales.



next:  FAQ (pardon)