Femeia de serviciu se întoarce

Bun, acum dacă te-am lămurit cu tot ceea ce trebuie să faci ca să treci cu bine şi de ceilalţi 10% care mai stăteau în calea angajării tale, hai să ne întoarcem la doamna femeia de serviciu de care vorbeam mai înainte, aşa cum ţi-am promis. De ce i-a fost ei mai uşor să îşi găsească un loc de muncă decât îţi este ţie?

Păi din două motive.

Primul ar fi că ştie exact ce caută. O femeie cu vârsta, pregătirea şi experienţa ei nu îşi doreşte nimic altceva de la viaţa profesională decât să se ocupe de curăţenia birourilor după ce tot alaiul de corporatişti plini de fitze pleacă acasă, lăsând în urma lor coşuri pline cu farfurii şi pahare de unică folosinţă, peturi de 0,5 sub scaune, tastaturi pe post de scrumiere şi wc-uri înfundate. Şi o face foarte bine, din moment ce a doua zi corporatiştii sunt îmbiaţi să îşi bage picioarele din nou în toată curăţenia pe care o găsesc.

Al doilea motiv este că nu oricine e dispus să facă o muncă de genul acesta. Aşa că atunci când găseşte persoana potrivită, patronul care deţine contractul de externalizare a curăţeniei nu mai stă pe gânduri şi îi face imediat formele de angajare pe un salariu frumuşel. Win-win.

Dar tu, tipule de dooşcinci de ani, înalt, frumos şi cult, posesor de masterat şi înscris la doctorat, ai fi în stare să-ţi găseşti un astfel de job? Şi nu mă refer la pus mâna pe cârpă şi pe mătură, deşi nu ţi-ar strica nici ţie să încerci, ci la un job de care să fii conştient că ţi se potriveşte pentru vârsta, pregătirea şi experienţa ta şi pe care un patron să fie dispus să te angajeze imediat. Probabil că nu...

Aşa că ţine minte: în situaţia în care te afli tu acum, ai foarte multe de învaţat de la doamna femeia de serviciu şi anume:
- conştientizează care este adevărata ta valoare pe piaţa muncii
- studiile tale nu valorează nici cât o ceapă degerată
- tot ceea ce se cere este experienţa într-o poziţie similară, iar la tine este nulă
- oameni mai tineri decât tine, cu un IQ inferior ţie, fără niciun fel de pregătire în niciun domeniu, au mai multe şanse să ocupe un post în Corporaţie decât crezi tu că ai
- după ce te vei angaja, aceiaşi oameni pe care tu îi consideri inferiori ţie din toate punctele de vedere vor urca pe scara ierarhică din Corporaţie mult mai repede decât tine şi va trebui să le suporţi hachiţele de şefi.

OK, hai că ţi-am repetat lucrurile astea de atât de multe ori, încât până la urmă cred că ai înţeles. Tu eşti cel mai bun, dar asta nu prea te ajută să-ţi împlineşti visul ca într-o zi să ajungi CEO. Da, am glumit, ştiu că nu vrei să ajungi CEO, dar un manager de sucursală sau într-un departament din Centrală nu ţi-ar strica, nu?

Bun, şi atunci îmi vei spune, dacă nu trebuie să fiu cel mai bun pentru a promova, care sunt calităţile de care am nevoie ca să ajung undeva mai sus?

Iar răspunsul meu este aşa: în primul rând eu nu am afirmat nicăieri că nu trebuie să fii cel mai bun pentru a ajunge şef în Corporaţie. Ceea ce am afirmat eu este că nu trebuie să fii cel mai bun ca să poţi supravieţui în mediul corporatist. Nu mă crezi? Atunci mai uită-te o dată pe coperta cărţii şi vei vedea că nu scrie nicăieri că acesta ar fi un manual care să te înveţe cum să promovezi.

Aşadar trebuie neapărat să fii cel mai bun pentru a urca în ierarhia Corporaţiei? Nu. Să zicem că acesta ar putea fi un lucru necesar, însă nu şi suficient. Dar, încă o dată, nu ăsta e subiectul cărţii de faţă.

Cartea mea îşi doreşte să te înveţe cum să te descurci în viaţa de zi cu zi dintr-un mediu în care totul este nou pentru tine şi în care ţi se repetă la nesfârşit că trebuie să „fii cel mai bun”. Ei bine, ai ghicit: nu trebuie.

Ce trebuie însă cu adevărat vei afla doar dacă vei citi şi următoarele capitole.



next: Repetiţia e mama învăţăturii de minte