Şi s-o lămurim din start: este vorba despre concediul tău de odihna, cel la care ai şi tu dreptul legal, aşa cum are toată lumea muncitoare. Numai că, spre deosebire de bugetari, care pot să stea acasă când au ei chef şi să anunţe printr-un simplu telefon că îşi vor face cererea de concediu când vor dori să se întoarcă la locul de muncă garantat, pentru tine, corporatistule, treaba stă exact pe dos. Adică chiar şi în cazul în care ai reuşit, după lungi insistenţe şi explicaţii, mai exact prin milogeală şi cerşetorie, să îţi convingi superiorul să îţi dea şi ţie o zi din cele 20 care ţi-au rămas nefăcute de anul trecut, fii pregătit ca până în ultima secundă petrecută la serviciu să ţi se anuleze concediul. Sau, dacă totuşi ai reuşit să ţi-l iei, aşteaptă-te oricând să fii chemat urgent înapoi la birou pentru că arde atât de tare fără tine încât e posibil să se dărâme toată clădirea.
Pe larg, situaţia se prezintă cam aşa:
Vine vara, bine-mi pare, numai că dacă lucrezi în Corporaţie, părerea de bine s-ar putea să îţi fie umbrită de gândul că vei avea şi tu nevoie de puţin concediu. Şi de ce mă rog un asemenea gând îţi umbreşte buna dispoziţie, când pentru oricine altcineva cuvantul „concediu” este asociat întotdeauna doar cu tot ceea ce poate să fie mai plăcut în viaţă? Păi uite de-aia, pentru că tu nu eşti oricine altcineva, ci eşti titulatura pompoasă care zace sub numele tău în semnatura de mail, adică pur şi simplu te-ai depersonalizat integral şi nu îţi mai aparţii, ci ai devenit pe nesimţite proprietatea integrală a Corporaţiei. Sună rău? Probabil, dar sună şi foarte adevărat în acelaşi timp.
Aşa că primul lucru care îţi vine în minte, atunci când te gândeşti şi tu la o vacanţă ca tot omul, este interogatoriul securist la care vei fi supus când vei indrazni să deschizi gura şi să rosteşti cuvântul diavolesc „concediu”:
- La ce îţi trebuie?
- Ai neapărat nevoie acum?
- Cum stai cu targetul?
- E ceva urgent?
- Nu poţi s-o laşi după sfârşitul de trimestru, că şi aşa stăm prost cu rezultatele?
- De ce ţi-ai făcut rezervare fără să ne anunţi?
- Câţi dintre colegii tăi şi-au mai luat concediu în perioada asta?
- Pe programarea de la începutul anului eşti trecut în perioada asta?
- Dacă îţi aprob cererea, câte contracte noi faci?
şi tot felul de alte aberaţii, doar-doar o să te facă să te simţi prost sau proastă şi o să renunţi. Însă tu, având în mână şi în minte toate învăţăturile primite din acest manual, nu te vei lăsa şi vei lupta până la capăt pentru dreptul tău la concediu.
Aşa că hai să o luam metodic. Ce replici crezi tu că merită să dai la întrebările de baraj de mai sus? Păi să vedem. Probabil că primul tău imbold ar fi ca să răspunzi aşa:
– La ce îţi trebuie?
– Ca să nu-ţi mai văd faţa măcar o zi şi să pot să dorm şi eu ca omul până la 12 cu telefonul închis!
– Ai neapărat nevoie acum?
– Nu, de fapt aveam nevoie anul trecut, când trebuia să-mi iau zilele astea de concediu, dar dacă nu se poate nici acum, o să încerc din nou la anul...
– Cum stai cu targetul?
– Nasol, dar dacă nu îmi iau urgent câteva zile de concediu, o să intrăm în monitorizare toată echipa, îţi promit eu!
– E ceva urgent?
– Dacă e nevoie, sun şi la 112, numai să îmi iau dracului şi eu o dată măcar o zi de concediu!
– Nu poţi s-o laşi după sfârşitul de trimestru, că şi aşa stăm prost cu rezultatele?
– Și câte sfârşituri de trimestru trebuie să mai aştept ca să nu mai stăm prost cu rezultatele?
– De ce ţi-ai făcut rezervare fără să ne anunţi?
– Pentru că atunci când am apăsat pe butonul „Rezervă acum” mi s-a spus că îmi dau acordul cu termenii şi condiţiile de pe site şi eram convins că acolo scrie că ei se obligă să îmi anunţe şi şeful...
– Câți dintre colegii tăi şi-au mai luat concediu în perioada asta?
– Toţi cei care s-au descurcat mai bine decât mine la cerut concedii şi nu mai au nicio zi rămasă de anul trecut.
– Pe programarea de la începutul anului eşti trecut în perioada asta?
– Păi n-ai zis că pot să mă trec oricând că oricum programarea o facem doar pentru că aşa ne cere conducerea?
– Dacă îţi aprob cererea, câte contracte noi faci?
– O să mă gândesc la asta când o să fiu pe plajă şi o să-ţi spun când mă intorc din Maldive.
Bun, toate răspunsurile tale de mai sus reprezintă purul adevăr şi e minunat să poţi să spui ceea ce gândeşti. Nu însă şi în Corporaţie, unde exprimarea liberă a gândurilor poate duce la sancţiuni care culminează cu oferirea unui număr nelimitat de zile de concediu din partea firmei. De aceea, iată care sunt răspunsurile corecte la chestionarul cu pricina, dacă vrei să ai o şansă cât de mică să stai şi tu liniştit într-o zi lucrătoare oriunde în altă parte decât la birou:
– La ce îţi trebuie?
– Ca să-mi încarc puţin bateriile şi apoi să îmi pot depăşi targetul!
– Ai neapărat nevoie acum?
– Nu, dar dacă s-ar putea până la sfârşitul acestei luni, ţi-aş fi recunoscător...
– Cum stai cu targetul?
– Sunt în grafic, iar dacă ni-l suplimentează şi luna asta, o să recuperez tot, îţi promit eu!
– E ceva urgent?
– A, nu, doar că la şcoală au vacanță numai săptămâna asta, dar dacă nu se poate, o să aştept să ia din nou vacanţă peste două luni, ca să putem pleca cu toţii...
– Nu poţi s-o laşi după sfârşitul de trimestru, că şi aşa stăm prost cu rezultatele?
– Ba da, dar mă gândeam că tocmai s-a terminat un trimestru cu rezultate proaste şi dacă mă odihnesc puţin avem şanse ca trimestrul ăsta să nu se incheie la fel de prost.
– De ce ţi-ai făcut rezervare fără să ne anunţi?
– Păi am vrut să te sun, dar rezervarea am făcut-o pe la miezul nopţii, că la 10 de-abia am plecat de la birou, ştii cât avem de lucru...
– Câţi dintre colegii tăi şi-au mai luat concediu în perioada asta?
– Nu ştiu dacă şi-a mai luat vreunul, dar dacă mă suprapun cu cineva, o să rezolv cu el.
– Pe programarea de la începutul anului eşti trecut în perioada asta?
– Nu mai ştiu, o să întreb la HR. Şi dacă nu sunt trecut acum, o să-mi iau mai puţine zile, ca să las restul atunci.
– Dacă îţi aprob cererea, câte contracte noi faci?
– Am deja în discuţie vreo două, şi dacă nu le finalizez acum, sigur o să reuşesc când mă întorc.
Da, ştiu, nu sună la fel de bine ca ceea ce aveai tu în cap inițial, ba chiar pe alocuri mai şi miroase puţin a dos pupat, numai că, ce să-i faci, aşa stau treburile în Corporaţie atunci când îţi doreşti neapărat să îţi rezolvi treburile personale stringente. Aşa că ai de ales între libera exprimare garantată de Constituţie şi libera refulare consimţită în Corporaţie: care dintre cele două crezi că îţi va aduce succes în carieră?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
La tine cum e?