Să ne îndreptăm deci atenţia puţin şi asupra cursului în sine. De obicei, prezentările sunt programate atât dimineaţa, cât şi după-amiaza, ceea ce nu e naşpa, ci extrem de naşpa.
Termini va să zică micul dejun, dar nu apuci să tragi şi tu puţin dintr-o ţigara, aşa, ca tot omul, că strigă cineva după tine că deja s-a depăşit ora şi cursul trebuia să înceapă de mult. N-ai ce face, trebuie să intri în sală şi să te faci că asculţi balivernele lectorului. Mă rog, te faci că te uiţi cu atenţie la tot ce se proiectează pe ecran şi chiar ai un caiet deschis în faţă în care mai măzgăleşti din când în când cu pixul din dotare. În timpul ăsta însă, telefonul pus pe silent sau pe vibraţii e exploatat mai ceva ca timpul tău liber. Şi vezi că asta fac toţi cei din sală, adică freacă ecranul pe ascuns, cu degetul gros de la mâna aflată sub suportul de hârtii de la scaun.
Se anunţă deja prima pauză, treaba e bună.
Urmează ţigări, cafele, iar sfertul de oră se duce lejer în 30 de minute, pentru că nici măcar lectorii nu se grăbesc să ridice ochii din telefoane. Atâta chef au şi ei de cursul ăsta pe cât ai şi tu, se ştie.
Secondo tempo. Aceleaşi baliverne obosite în proiector, acelaşi interes crescut pentru telefoanele aflate în mâinile celor din auditoriu. Lectorul pune o întrebare, dar nici măcar cei care l-au auzit şi au catadicsit să îşi ridice capetele spre el, nu ştiu la ce se referă. Normal, majoritatea participanţilor habar nu au despre ce e cursul ăsta plicticos la care au fost convocaţi. Lectorul zâmbeşte încurcat şi dă tot el răspunsul la întrebarea pe care o pusese adineauri. Cei care apucaseră să ridice capul din ecran se întorc satisfăcuţi la treaba din care au fost deranjaţi, adică la frecarea cu degetul. Ceilalţi nici măcar nu au remarcat că lectorul s-a oprit din prezentare.
Pauza de pranz. Peste o oră jumate de vedem tot aici, nu intârziati, da? Nimeni nu răspunde, dar două ore mai târziu încep să-şi facă apariţia în sală câţiva cu burţile pline. Lectorii încă nu. În fine, sala se umple, dar pe ici, pe colo, se văd scaune neocupate.
A început din nou prezentarea cu proiector care nu interesează pe nimeni. Din când în când uşa se deschide şi îşi mai face apariţia câte un cursant care trece aplecându-se rapid pe sub ecran şi mormăind nişte scuze tristuţe. Dupa vreo oră, pe uşă nu mai intră nimeni, dar tot nu s-au ocupat toate scaunele rămase goale după pauză. Semn că unii sunt mai deştepţi decât alţii şi în mediul corporatist.
Ei, aici voiam să ajung. Poţi fi şi tu unul dintre aceşti deştepţi care îşi cunosc interesul şi preferă să doarmă comod şi liniştit, pe patul din cameră şi nu stând pe un scaun în faţa unuia care aberează cu o telecomandă de proiector în mână. Doar că nu este atât de simplu, normal, pentru că dacă ar fi, toată lumea ar fi sus la siestă şi nu la partea a doua a cursului. Iar sala e aproape plină şi după amiaza, aşa cum poate constata oricine.
Aşadar, primul lucru de care ai nevoie în acest caz este tupeul, şi încă destul de mult. El este necesar în doze mari, dar din păcate nu este şi suficient. De aceea, tupeul tău trebuie completat şi cu ceva şiretlicuri prin care să fentezi programul inuman la care eşti supus atunci când te afli în weekend într-un hotel de 4 stele. Astfel, poţi veni la curs şi la începutul părţii a doua, după care să te prefaci că ai un apel urgent şi să pleci din sală şoptind cu telefonul la ureche, fără să te mai întorci.
O altă stratagemă ar fi ca în partea a doua a cursului să te aşezi în alt loc faţă de cel în care ai stat dimineaţa. Observă care sunt locurile neocupate şi, când plecaţi în pauza de prânz, mută-ţi hârtiile în locul acela. Când te vei întoarce, intră printre ultimii şi aşază-te pe noul loc. Menţine contactul vizual cu cei lângă care ai stat în prima parte a zilei, astfel încât să ştie că nu chiuleşti. Apoi ei îşi vor vedea liniştiţi în continuare de conturile lor de pe reţelele sociale, iar tu te vei putea fofila la toaletă. La toaleta din camera ta, evident, după care te vei putea pune fără griji în pat. Mă rog, nu chiar fără, pentru că o grijă tot vei avea, şi anume cea a găsirii unui alibi în caz că în cele din urma cineva îşi va da seama că ai ieşit din sală fără să te mai întorci. Ei bine, în eventualitatea puţin probabilă că ţi se va remarca absenţa, poţi face apel la nişte scuze puerile de genul mi s-a făcut rău sau a trebuit să dau nişte telefoane urgente care s-au lungit.
Indiferent de situaţie, trebuie să reţii un lucru foarte important: este absolut obligatoriu ca sfârşitul cursului să nu te prindă în cameră! Fă nişte calcule şi, pe la ora pe care o aproximezi că se va termina moţăiala din sală, coboară şi tu pe afară, ca să poţi să te amesteci apoi cu ceilalţi colegi când ies să îşi facă înviorarea la ţigară. În felul acesta poţi să fii sigur că toţi vor rămâne cu impresia că ai fost mereu şi tu alături de ei.
Pare simplu? Ei bine, afla că nu doar pare, ci chiar aşa şi e.
Lucrurile nu mai sunt însă tot la fel de simple atunci când eşti la o sindrofie de-aia mai oficială, cum ar fi de exemplu întâlnirea regională. Maimuţăreala asta se organizează de obicei numai cu managerii de sucursale, cam o dată pe trimestru, la început sau la sfârşit, şi are ca scop declarat analiza rezultatelor din chiu 1, 2 sau 3 – în funcţie de sezonul în care vă aflaţi şi în comparaţie cu ce s-a bugetat. Scopul nedeclarat este să fii bălăcărit în faţa tuturor colegilor din regiune pentru toate nerealizările acumulate şi să fii pus să îţi faci autocritica şi să îţi iei angajamentul solemn că n-o să se mai repete în trimestrul următor, în care îţi vei face targetul în proporţie de 132,45% şi vei recupera tot ce n-ai făcut de la începutul anului până acum.
Iar ca meniul să fie complet, ţi se va servi şi povestea unuia dintre colegii tăi care n-a mai trăit în Corporaţie să vadă planul tău de măsuri pentru ieşirea din monitorizare, pentru că i-au tăiat deja capul, ceea ce probabil că te aşteaptă şi pe tine.
În condiţiile astea, dragul meu corporatist şi draga mea corporatistă nu prea am acum cum să te ajut, deoarece, fie că eşti de acord cu mine, fie că nu, la o întâlnire dintr-asta regională trebuie să fii prezent non stop, ca să poţi fi martor sau acuzat. Aşa că ia-ţi gândul de la fofilat în timpul prezentărilor, chiar dacă slide-urile care îţi vor trece prin faţa ochilor vor fi la fel de inutile că întâlnirea în sine.
Bun, şi după ce s-a terminat delegaţia, mai ai un lucru foarte important de făcut, şi anume decontul de cheltuieli. Cred că nu are rost să-ţi spun că rezultatul trebuie să fie de fiecare dată în avantajul tău, aşa că ia chitanţe şi bonuri fiscale pentru orice cola băut în benzinărie şi fă calculul distanţelor adăugând toţi kilometrii pe care i-ai parcurs cu maşina prin oraş, pentru că nimeni nu poate contabiliza aşa ceva.
Din nou: nu trebuie să furi, trebuie doar să te asiguri că te-ai intors din delegaţie cu bani şi că nu ai rămas dator la Corporaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
La tine cum e?