Drumurile noastre

Dacă eşti genul de om mai retras, sedentar, care nu agreează călătoriile lungi, atunci e clar că toate fandacsiile astea, care seamănă cu schimburile de experienţă din anii luminoşi ai secolului trecut, nu sunt pentru tine. Doar că nu prea ai ce face. Dacă însă eşti unul care nu stă locului o clipă şi îţi place să-ţi ţii fundul mai mult pe scaunul şoferului sau al pasagerului din avion, atunci te-ai scos. 

În oricare din cazurile de mai sus te-ai afla, trebuie să ştii că dacă ai ghinionul să domiciliezi în vreun colţ al ţării, ai toate şansele să o traversezi de la un cap la altul de mai multe ori pe an. Totul depinde de toanele boşilor (şi probabil ale amantelor lor). 

Dacă de exemplu tu stai pe undeva pe la Satu Mare, fii pregătit să iei parte la o baie în mare pe care unul dintre managerii naţionali are chef să o facă într-un weekend la Costineşti. Aşa că vineri vei fi anunţat că şi tu eşti convocat la un curs de vânzari care va ţine de sâmbătă dimineaţa până duminică la prânz, când toţi veţi fi obligaţi să vă luaţi urgent tălpăşiţa spre casă, pentru că luni va trebui să fiţi frumoşi şi apretaţi pe baricade în faţa clienţilor. 

Pentru manageru' cu chef de scaldă treaba e uşoară, că el mai mult face până la ieşirea din Bucureşti decât pe autostradă, însă cursanţii angajaţi au o problemă cu atât mai mare cu cât sunt mai departe de mare. Tu, de exemplu, care vii tocmai de la Satu Mare, o să stai mai mult pe drumul dus întors decât o să stai în sală la cursul propriu zis, la care oricum o să dormi non stop pentru că ai plecat de acasă noaptea şi ai ajuns la hotelul din Costineşti în noaptea următoare. Desigur, o să-ţi scoţi pârleala când altui manager naţional la fel de cretinel o să-i vină cheful de concediu la Budapesta şi o să organizeze un curs prin zona ta ca să-i asigure Corporaţia o escală plus o parte din benzina pentru călătoria cu toată familia. Ce-o să te mai distrezi şi tu atunci pe seama colegului din Constanţa...! 

În condiţiile astea, tot ce ai de făcut este – ai ghicit! – să îţi faci un program dînainte stabilit astfel încât să te distrezi cât mai mult şi să te simţi ca în concediu, dacă tot o să-ţi strice weekend-ul. 

Iar pentru asta trebuie să începi cu drumul.

Programează-ţi deplasarea astfel încât să ai nevoie de cât mai mult timp, indiferent de cât durează ca să ajungi până acolo. Chiar dacă îţi place sau nu să calatoreşti, ia-ţi liber în ziua dinaintea celei stabilite pentru cazare şi în ziua ulterioară predării camerei de hotel. În acest fel o să ai la dispoziţia ta o vineri şi o luni în care să te delectezi cu ce vrei tu, departe de toxicitatea mediului corporatist. Dacă stai departe de localitatea de destinaţie, e simplu să faci asta, pentru că toată lumea ştie că ai nevoie de foarte mult timp ca să ajungi acolo. Dacă stai pe undeva mai pe aproape, poţi găsi motive legate de pregătirea maşinii sau, dacă se poate, ia-ţi bilet la tren sau autobuz. În felul ăsta ajungi odihnit la destinaţie şi te plimbi cu taxiul pe banii firmei. 

Odată ce ai ajuns acolo, desfă-ţi bagajele şi pune-te de acord cu colegul de cameră, şi cu cei pe care îi cunoşti deja de la alte sindrofii d-astea, asupra programului de distracţie. Toată lumea ştie că aşa-zisul curs pentru care v-au trimis la Cuca Măcăii este de fapt un moft al unui şef de birou din Centrală căruia i-a venit peste noapte cheful de natură şi pentru asta a trebuit să mai deranjeze încă 100 de oameni, ca să nu îşi consume el zilele de concediu şi banii personali. 

Dacă n-aţi mai fost pe acolo, ar fi bine să vă informaţi din timp ce muzee şi biblioteci sunt deschise în perioada în care o să fiţi şi voi, ca să le folositi ca paravan pentru cei care vor dori să vă caute în timp ce gaşca voastră se va distra de milioane pe la vreo paranghelie într-un local cu vin ieftin şi mâncăruri alese. 

Şi nu uita: poţi folosi perioada cursului pentru a-ţi face relaţii cu şefii din Centrală, dar nu în pauzele fumate între prezentări, ci seara, la parangheliile de care îţi spuneam. Aici se face socializarea cea mai directă, pentru că în faţa unui pahar plin nu mai există şefi şi subalterni, toţi sunteţi egali, toţi aveţi aceleaşi probleme acasă şi la serviciu. Aşa că profită şi fă-i cinste managerului operaţional, care o să te ţină minte după beţia aia de pomină cât o să fiţi voi colegi şi o să-ţi aprobe toate derogările după ce o să reveniţi la birou. 

Bine, la fel ca peste tot, şi la timbildingurile astea participanţii se grupează rapid în bisericuţe în funcţie de interese, aşa că nu o să poţi să stai la un loc cu toată lumea, oricât de mult şi-ar dori aşa ceva Corporaţia. Unii vin în delegaţie ca să bea, alţii ca să se plimbe, câţiva ca să doarmă şi câteva ca să facă sex (deşi am atras atenţia acum câteva capitole că nu e bine deloc), dar nimeni, absolut nimeni nu vine acolo ca să înveţe ceva concret, deşi ăsta e scopul declarat al adunării. Şi când spun nimeni, mă refer la absolut toţi, chiar şi la lectori şi la cei care au pus la cale cheltuiala inutilă. Pentru că dacă chiar era ceva important, nu se facea o deplasare, ci o teleconferinţă de maxim două ore sau se trimiteau cursurile pe mail după care urma o testare online la care cei vizaţi participau de o grămadă de ori, până când se săturau cei de la HR şi dădeau drumul la rezolvări pe şest ca să promoveze toată lumea, iar ei să poată raporta recolte mari la hectar. 

next: Din pauza ta