La preţurile telefoniei mobile din ziua de azi, probabil că ăsta e lucrul pe care îl vei primi încă din prima zi de angajare, indiferent de job. Nu te baza însă pe asta, pentru că sunt destui cretinei şefi prin Corporaţie care îşi închipuie că pot face economii atunci când nu dau în folosinţă unul din numerele incluse într-un contract cu sumă lunară fixă. Sau nu vor să ţi-l dea pentru că de ce să ai şi tu telefon de serviciu, când ăsta e doar apanajul celor care îi pupă zilnic într-o zonă moale.
Însă atunci când vorbim de telefonul de serviciu trebuie să facem o distincţie clară între aparatul în sine şi cartela sim.
Aşa cum îţi spuneam pe undeva pe mai sus, e posibil ca expresia „telefon de serviciu”, pe care o vezi în descrierea jobului atunci când aplici, să se rezume doar la un sim pentru telefonul tău personal, ceea ce nu este neapărat ceva rău, dacă ai un telefon dual sim. Ba chiar o să te ajute foarte mult, pentru că nu va mai trebui să porţi în permanenţă la tine două telefoane care vor face întrecere la sunat, iar principala ta preocupare va fi ca să găseşti un răspuns la eterna întrebare „cine e mai important: şeful sau iubi?” (Apropo, dacă ai rezolvat această enigmă masculină ancestrală, te rog să-mi spui şi mie.) Sau poţi să o lasi aşa, nerezolvată, şi să o foloseşti că alibi pentru a te fofila de iubi, sau de şef, la alegere, şi să vezi care se enervează mai repede...
Având deci tu în telefonul tău două sim-uri, pe care îl vei folosi oare aproape exclusiv ca să suni şi să navighezi pe net? Ai ghicit, e vorba de cel de serviciu.
Înainte de toate însă, trebuie să te informezi exact ce opţiuni ai active pe numărul care ţi s-a alocat, iar asta nu e o treabă tocmai uşoară. Dacă vei încerca să formezi numerele clasice de cost control ale companiei de telecomunicaţii cu care aveţi contract, s-ar putea să ai o surpriză nu tocmai placută şi să constaţi că nu ai acces la acele informaţii care sunt vitale pentru tine: minute incluse în reţea, minute naţionale şi câţi giga ai de navigat.
Acuma, dacă lucrezi în vânzari, e de presupus că vei avea minute nelimitate, nu însă şi net nelimitat. Aşa că apelează la relaţiile tale pe care ţi le-am recomandat să ţi le faci într-unul din capitolele anterioare şi află exact cum stau lucrurile din punctul ăsta de vedere. Dacă nu reuşeşti aşa, tot ce ai de făcut este să apelezi la planul B: în luna imediat următoare angajării vorbeşte şi navighează nelimitat folosind minutele şi datele de pe sim-ul de serviciu, ca să vezi cât te ţin. Însă pentru asta trebuie să le ţii o evidenţă destul de strictă şi, foarte important, să te uiţi în contractul de angajare sau în procesul verbal pe care l-ai semnat când ţi s-a alocat numărul de telefon dacă nu cumva toate depăşirile ţi se vor reţine din salariu. Nu de alta, dar s-ar putea să te bucuri că ai vorbit şi ai chat-uit nelimitat, iar apoi să te iei cu mâinile de cap când vezi fluturaşul de salariu.
Iar acum să ne întoarcem la aparatul telefonic. În cazul în care chiar vei primi unul, ai toate şansele să fie un telefon cu butoane, de genul celor care le aduc numai bucurii părinţilor tăi. În cazul ăsta cred că îţi va fi ruşine să îi spui cuiva că ăla e telefonul pe care ţi l-au dat de la serviciu ca să fii mândru că faci parte din echipa lor, ba chiar s-ar putea să ai probleme când vei vrea să-l foloseşti. Şi asta nu pentru că nu ar funcţiona, ba din contră, el e ca nou, ci pentru că s-ar putea să vrei să descarci câteva aplicaţii fără de care viaţa nu mai poate exista pe Terra de vreo câţiva ani încoace, înainte să-ţi dai seama că nu găseşti butonul de conexiune la net. Şi nu pentru că nu ştii tu unde să-l cauţi, ci pur şi simplu pentru că telefonul ăla nu are aşa ceva.
Ce-i de făcut în cazul ăsta? Poţi să te duci val-vartej la şefu' şi să-i spui că telefonul care ţi s-a alocat trebuie restituit la muzeu înainte să se prindă cineva că lipseşte de dintre exponate, dar puţin probabil să rezolvi ceva cu asta. Aproape sigur şef-tu o să-ţi râdă în nas şi o să ţi răspunda că ce, bah, tu ai venit aicea să stai pe net sau să munceşti, zi mersi că nu suni de la tine, cum fac colegii tăi. Sau poţi să încerci să te descurci singur, ca toţi ceilalţi, pentru că oricum ăsta e singurul mod în care poţi să-ţi rezolvi problemele în Corporaţie. Pentru asta ne întoarcem din nou la importanţa relaţiilor pe care ţi-am zis că trebuie să ţi le faci, şi să te duci la cineva de la IT care se ocupă de partea de contectivitate a angajaţilor. Aici, cu puţin noroc şi multă stăruinţă, ai putea ca într-o luna două să ţi se dea şi ţie un model ultimul răcnet de smartphone pe care o să-ţi vină să ţi-l legi de gât ca să vadă toată lumea ce job important ai tu.
Dar asta nu e tot. De fapt, tot ce ţi-am recomandat să înveţi până acum în acest capitol e doar o parte infimă din tot profitul cu care ai putea să te alegi din partea Corporaţiei în contrapartidă cu untul pe care îl scoate ea din tine zi de zi. Şi când am scris „doar o parte infimă”, poţi să fii sigur că lucrurile stau exact aşa, pentru că laptopul, telefonul şi chiar maşina de serviciu pălesc în faţa cursurilor şi team building-urilor la care te va trimite angajatorul tău ori de câte ori i se va năzări vreunui şef mai acătării de sus că are el chef de o plimbare în aer liber.
next: Drumurile noastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
La tine cum e?