12 ore de sclavie

Bun, acuma dacă te-am lămurit cum să nu munceşti şi să fii cel mai apreciat din birou pentru asta, hai să-ţi spun câte ceva şi despre cum să munceşti, pentru că de asta nu scapă nimeni în Corporaţie, nici măcar în unele weekend-uri, pe care dacă le pui la socoteală, o să-ţi dea o medie pe undeva pe la 12 ore de muncă zilnică într-o luna normală.

Să munceşti da, trebuie, însă nu ca un sclavete penibil, aşa cum te vrea firma, ci cât mai eficient, astfel încât să livrezi ceva, dar să şi rămâi om.

În acest scop, primul şi cel mai important lucru cu care trebuie să începi este să domesticeşti cele mai fioroase animale din Corporaţie şi aici mă refer la mailuri.

Aşa cum ştim cu toţii, mailurile există cu unicul scop de a transmite instantaneu informaţiile cele mai importante. Asta însă doar într-o lume normală, ceea ce, în caz că ai uitat, Corporaţia nu e. Aici mailul există pentru orice altceva decât a transmite ceea ce este important. Cele mai importante lucruri pe care ai avea nevoie să le ştii ca să-ţi faci munca mai uşoară şi eficientă nu le vei afla niciodată dintr-un mail. Dacă s-a schimbat ceva în rutina zilnică, dacă urmează o şedinţa urgentă, dacă un şef mare va veni în control, lucrurile astea nu o să fie aproape niciodată trimise pe mail sau cel puţin nu pe grupurile de mail din care faci tu parte. Cu puţin noroc, o să le afli din bârfa celor care socializează din 10 în 10 minute la ţigari. Dacă însă nu fumezi, ai toate şansele să rămâi prostul/proasta biroului, pentru că o să ajungi de căruţă şi şeful o să urle la tine din toţi rarunchii: „Cum dracu' toţi stiam din biroul ăsta în afară de tine???” Păi cum dracu', uite aşa, dacă trimiteai şi tu un mail oficial la toată echipa, as fi ştiu şi eu, dar poţi să-i dai o replică de genul asta, când el e convins că a informat pe toată lumea?

În schimb, mailul tău va fi foarte bun ca să se umple până la refuz cu newsletter-ul zilnic al companiei, prin care aceasta se va lauda în faţa sclaveţilor ca tine cu împliniri măreţe ale unor şefi care în şedinţă îţi spun că treaba stă exact pe dos: firma se duce de râpă dacă voi mai continuaţi să nu va faceţi targetul lunar.

Pe lângă asta, vei primi tot felul de informări care nu te privesc, doar pentru faptul că te afli şi tu în grupuri de mail din care nu poţi ieşi, plus discuţii idioate la care eşti obligat să asişti doar pentru că nişte colegi sunt atât de stupizi încât nu înţeleg ce se întâmplă atunci când apeşi butonul „reply to all”.

Ei bine, în toată acesta cireadă de animale sălbatice care intră zilnic cu copitele în calculatorul tău, tu trebuie să le găseşti pe cele care te privesc numai pe tine şi, după ce le citeşti de vreo 3 ori cu atenţie ca să înţelegi ce a vrut să spună autorul, să te pui pe treabă ca să compui şi tu un răspuns cât mai evaziv, din care fiecare destinatar să înţeleagă ce îi convine şi să fie cu toţii mulţumiti.

Pentru asta însă, trebuie să-ţi faci cât mai urgent foldere separate şi reguli, astfel încât fiecare animal dintr-ăsta să se duca cuminte în grajdul pe care i l-ai pregătit tu şi în care ştii că vei găsi numai mailurile trimise de o anumita specie din Corporaţie: şeful mic, cel mijlociu şi cel mare. În felul acesta, vei putea să te organizezi cel mai bine şi să dai răspunsuri în funcţie de importanţa fiecăruia. Evident, nu te opreşte nimeni să-ţi faci şi un folder intitulat „Iubi” în care vor intra mailurile cu highest priority, ca să răspunzi la ele mai întâi şi să eviţi încă o raportare în plus pentru şeful de acasa, care e cel mai mare dintre toţi.

Cum problema comunicării pare-se că am rezolvat-o deja, hai să vedem cum putem să maximizăm raportul rezultate/muncă, pentru că, deşi neoficial, ăsta e primul criteriu după care toţi ceilalţi din birou te vor primi cât mai rapid printre ei, pentru că vor simţi că au ceva să înveţe de la tine: cum să munceşti puţin şi să ai rezultate multe.

Felul în care trebuie să-ţi dozezi efortul depinde însă foarte mult de munca pe care o ai de făcut conform fişei postului pe care-l ocupi. Dacă, de exemplu, jobul tău este să produci raportări pe bandă rulantă, ai putea să le ceri celor care sunt obligaţi să-ţi transmită datele necesare, să ţi le pregătească într-un format cât mai apropiat de cel pe care îl ai tu când faci sintetizarea lor şi astfel vei termina mult mai repede, după ce îţi setezi formulele corecte în tabel. Ştiu, sună cinic, pentru că îi pui pe alţii să facă o parte din munca pe care ar fi trebuit să o faci tu, dar nu trebuie să îţi pui probleme de-astea de conştiintă, pentru că morala Corporaţiei este zugravită cel mai bine în caricatura aceea în care nişte păsări stau unele sub altele pe diferite niveluri, astfel încât pasărea aflată singură în cea mai de sus poziţie îşi varsa găinaţul peste cele două aflate imediat sub ea, care şi ele la rândul lor îşi varsă găinaţul asupra celor 4 de pe nivelul imediat următor s.a.m.d astfel încât cele mai multe păsări, care se afla pe nivelul cel mai de jos, sunt albite de găinaţul tuturor celor de deasupra lor. Asta e. Dacă însă jobul tău nu este aşa de simplu şi nu presupune doar întocmirea şi transmiterea unor fişiere care în cele mai multe cazuri sunt ignorate de toţi cei care le primesc, atunci trebuie să te adaptezi şi să adopţi o altă tactică, în funcţie de ceea ce trebuie să livrezi.

Dacă lucrezi în vânzari de exemplu, apucă-te şi vinde produsul care are cel mai mare coeficient în ponderea rezultatului final calculat că target. Ştiu, ăla e şi cel mai greu de vândut, de aceea, dacă într-o luna ai găsit mai mulţi clienţi pentru el, nu te grăbi să finalizezi vânzarile imediat, ci lasă şi pentru lunile următoare, când nu ştii dacă o să mai ai tot atât de mulţi clienţi. Evident, se poate să pierzi bonusul şi o parte din comisioane în luna aia, dar cel puţin te-ai asigurat că şi lunile următoare eşti cu gradul de realizare a targetului la un procent acceptabil, astfel încât nu o să ai parte de represalii de sus, chiar dacă vina nu e a ta.

Dar a cui e vina? - mă vei întreba. Păi a şefilor cretini care au aprobat concepţia produsului/serviciului respectiv, pe care ei îl pasează apoi elegant departamentului vânzari, care e obligat să vânda orice, chiar şi hârtie igienică folosită, dacă din calcule reiese că asta e cel mai profitabil pentru firmă, deşi nimeni nu a făcut vreun studiu de marketing pe piaţa ta locală. Că doar cei sancţionaţi că nu-şi fac targetul sunt mereu sellerii, că nu au suficiente aptitudini de vânzare, nu ei care, după ce au lansat ceva fără nicio cerere pe piaţă, s-au spalat pe mâini şi au plecat să conceapă următorul rebut comercial. Şi oricum, Corporaţia nu este cel mai bun exemplu de alocare eficienta a resurselor; unii consideră că risipa corporatistă s-ar putea situa chiar pe undeva pe locul doi în societate, după cea făcută de stat.

Aşa să ştii.



next: Munca l-a făcut pe om corporatist