Plămâni vs. Creier

Bună dimineaţa, te-ai trezit? OK, acuma dacă te-ai lămurit cum stă treaba cu programul de la Corporaţie, hai să vedem ce-i de făcut ca să supravietuieşti până în ziua în care vei ajunge în sfârşit la concluzia raţională că sănătatea ta este cel mai preţios lucru din lume şi o să-ţi cauţi un alt loc de muncă, aproape sigur într-o altă Corporaţie, pentru că altceva nu ştii să faci şi nici n-ai calificările necesare ca să te odihneşti şi tu ca omu' pe un post mult mai bine plătit la stat.

Ideea e că toată lumea, dar mai ales şeful, trebuie să te vadă că munceşti pe brânci, iar tu în timpul ăsta nu trebuie de fapt să faci mai nimic, dacă vrei să te protejezi cu adevărat de toate toxinele mediului corporatist. Bine, nu chiar nimic, că primii care o să se prindă o să fie cei care aşteaptă de două zile raportarile care, conform circularelor, trebuie trimise cel târziu azi, dar poţi să te fofilezi elegant, dacă ştii cum s-o faci.

În primul rând, dacă eşti fumător, ai un atu în faţa celor care cred că statul cât mai departe de ţigară te menţine sănătos. Ei bine, asta e valabil doar în ceea ce priveşte sănătatea plămânilor. Pentru că în ceea ce priveşte sănătatea mintală, tu vei ieşi în avantaj net.

Şi asta din simplul motiv că cei care nu fumează în Corporaţie nu au nicio scuză să-şi ia pauze din 10 în 10 minute şi să iasa la aer alături de şef – da, n-ai să vezi şef corporatist care să nu fumeze. Iar asta te avantajează din două puncte de vedere: în primul rând, te ridici regulat de la birou şi faci mişcare, iar în al doilea rând, o ţigară oferită şefului te ţine aproape de inima lui şi de aici o gramadă de avantaje pe care nici nu le banuieşti.

Şi nu, nu este vorba de măriri de salariu, deşi te-ai putea aştepta ca măcar să nu-ţi taie bonusul atunci când eşti singurul care nu performează din echipa voastră, dar şueta la o ţigară, cu o cafea aburindă în paharul de unică folosinţă, dezleagă limbile mai ceva ca un pahar de alcool cu multe grade, şi dacă ai tupeu poţi să încerci chiar tu să-l tragi de limbă pe şefu'. Bine, asta doar dacă te pricepi la aşa ceva, dacă nu, fă-o pe prostul şi o să constaţi ceea ce ştiai încă de când te-ai angajat în Corporaţie: că şeful e mai prost decât tine din foarte multe puncte de vedere. Că de-aia e şef.

Ideea e că şeful are nevoie poate mai mult decât tine să se integreze în colectivul pe care (crede că) îl conduce, iar cu o ţigară şi o cafea în mână începe să îşi ia o imagine de om obişnuit, de-al vostru, care are aceleaşi probleme ca tine, adică vezi Doamne el nu mai e animalul ăla care acum o juma' de ora ţipa ca apucatul la tine, iar peste o altă juma' de oră o să răcnească şi mai tare. Între cele două răcnete însă ai şi tu ocazia să-l laşi să se dea în stambă, pretinzând că are şi el şefi care ţipă la el, de parcă ai avea tu vreo vina în creşterea exponenţială a cretinismului unora odată cu înaintarea pe scara ierarhică. Şi astfel, cu puţin noroc, o să ai ocazia să-l auzi pe şeful cum începe să dea din casă şi o să afli înaintea tuturor ce planuri are Corporaţia cu cei mici ca tine, când se măresc comisoanele pentru vânzari, dacă anul ăsta mai faceţi petrecere de Crăciun şi alte asemenea informaţii aflate doar în posesia CEO şi SRI.

Iar apoi, te vei întoarce dublu victorios la birou, pentru că dincolo de traista cu noutăţi neoficiale la prima mână pe care le vei deşerta în faţa colegilor, respectul acestora pentru tine va creşte cu fiecare minut pe care l-ai petrecut tête-à-tête cu şeful tuturor, dar care a ales numai ţigara oferită de tine.

Şi ce au făcut în tot acest timp nefumătorii care pleacă acasă în fiecare zi cu plămânii la fel de curaţi? Păi ce să facă altceva decât un fel de muncă de secretariat. Da, da, nu glumesc, cei care rămân în birouri când toţi ceilalţi corporatişti găsesc orice motiv să se fofileze la câte o socializare d-asta, între ei sau cu vreun şef, nu sunt altceva decât nişte simple secretare. Adică vor prelua toate telefoanele care exact atunci vor suna în căutarea celor plecaţi la fumat şi care trebuia să livreze urgent un răspuns sau o lucrare ori chiar vor da ei răspuns în locul tău la câte un mail fără importanţă, dar care nu mai suporta nicio secundă amânare pentru că i s-a nazarit lu' Ixulescu de la Tehnic să îşi termine toată treaba în avans că de luni e în concediu şi s-a învoit să plece mai repede azi („mai repede” în jargonul corporatiştilor înseamnă în cel mult jumătate de oră de la terminarea programului). Iar chestiile astea cad ca picătura chinezească peste cei rămaşi în birourile golite de fumători, în care, după ce că ei sunt conştiinciosi şi au şapte rapoarte începute, că mereu apare altul mai urgent, mai trebuie să mai şi lucreze la şapte calculatoare, ca să răspunda la urgenţele celor aflaţi jos la small talk-ul cu tutun.

Aşa că spune tu acuma, cine rămâne mai sănătos la cap, cel care îşi sacrifică plămânii de plăcere sau cel care îl aşteaptă pe acesta ca să se intoarca de jos şi să-i prezinte lista telefoanelor preluate de la ăla, ăla şi ăla care vor imediat aia, aia şi aia? Şi evident că lista e stresantă numai pentru cel care a fost nevoit să o întocmească, pentru că tu, după ce te-ai intors vesel în birou, ştii că cei care au telefonat nu au apucat să-şi verse dracii pe tine, ci doar pe cei care le-au răspuns la telefoane, aşa că după ce le vei da răspunsurile solicitate, tu vei primi doar mulţumirile, deci avantajul va fi din nou de partea ta.



next: 12 ore de sclavie