Mai ştii bancul ăla care circulă pe net cu ziua de muncă a unui bugetar? Ei bine, hai să-ţi povestesc câte ceva despre ziua de munca a unui corporatist, cu menţiunea că, oricât de hilar ţi s-ar părea, ăsta nu e banc.
Deci:
8:30 – sositul la birou. Verificat dacă nu cumva eşti ultimul, că deja e multă lume acolo, dintre care majoritatea muncesc pe brânci. Pus cafea de la dozator, apoi aruncat în ghiveciul cu flori, că e prea slabă pentru cât de adormit/ă eşti. Ţigara de dimineaţă pe stomacul gol în loc de mic dejun, ca să nu ţi se mai facă foame până pe la 12. Mică şuetă cu cei cu care te-ai împrietenit deja. Citit mesaje şi postări de la prieteni pe reţelele de socializare.
8:55 – deschis calculatorul. Apoi aplicaţia de lucru. Apoi mailul. Încep să curgă mesajele cu nemiluita, şi te gândeşti dacă nu cumva sunt oameni care vin noaptea la serviciu cu unicul scop să trimită sutele de mailuri pe care le găseşti dimineaţa la prima oră.
9:00 – începerea programului
10:00 – răspuns deja la jumătate din mailurile trimise de şefi ieri după terminarea programului şi care aveau ca deadline aceeaşi zi de ieri. Primit între timp tot atâtea mailuri aşa că, dacă te verifică cineva, n-ai putea să justifici prima oră (ne)muncită din program
11:00 – băgat picioarele în mailurile care nu se mai termină şi apucat de rezolvat task-urile zilei. Fumat şi o ţigară între timp, jos cu colegii
12:00 – primit mesaj high priority de la stomacul propriu care vrea şi el ceva. Liniştit stomac cu încă o ţigară, n-ai timp de el, pentru că oricum n-ai timp niciodată de nimic ce are legatură cu tine.
12:30 – văzut primul mesaj de la Iubi, primit încă de dimineaţă. Răspuns rapid, dar tot degeaba, o să se bosumfle diseară că nu ai niciodată timp de ea/el
13:00 – prima pauză. Şi ultima. Pe care o începi cu aceeaşi ţigară, ca să-ţi amorteşti încă o dată stomacul şi să nu vrea prea multe. Comanda de la catering ori nu a venit încă şi va trebui s-o mănânci pe nerăsuflate când se termină pauza, ori a venit încă de dimineaţă şi e rece. Şuete, sucuri, răspuns la toate mesajele, deşi tocmai acum Iubi e ocupat/ă şi nu puteţi vorbi, că nu vă potriviţi niciodată cu pauzele.
13:50 – trecut şeful din întâmplare pe lângă tine, ca să-ţi taie tot cheful de fumat încă o ţigară
14:00 – mailurile nu iau pauză ca tine, ba chiar s-au înmulţit mai ceva că iepurii exact în ora în care toată Corporaţia e liberă
15:00 – siesta îşi cere drepturile, ochii ţi se închid tot mai des. Ce bine ar fi dacă somnul ăsta ar veni la tine noaptea şi nu după-amiaza...
16:00 – convocat la scurtă şedinţă pentru analiza rezultatelor din Q2 până în acest moment. Treaba e nasoală, targetul nu s-a făcut, focus pe vânzări, şefii ţipă, executanţii îşi iau angajamente că vor recupera şi depăşi.
18:07 – sfârşit scurtă şedinţă
(18:00 – sfârşit program zilnic, dar cum nimeni nu remarcă vreodată această oră fixă, puteam s-o trec şi după 22:00 că tot aia era)
19:15 – durere de cap şi de ochi, abia acum te uiţi la ceas şi vezi că, deşi programul s-a terminat de mai bine de o oră, mailurile cu raportări nu se termină niciodată. Probabil că peste câteva milioane de ani, când Pământul se va sfârşi, tot va mai exista cineva în Univers care îţi va trimite mailuri
20:22 – eroul din tine se trezeşte şi, cu o sabie nevazută, taie nodul gordian al funiei malefice care te ţine legat de birou. Eşti liber/ă, revoluţia a învins! Păcat că dictatorul se întoarce mereu a doua zi...
21:30 – ajuns acasă după o plimbare de vis prin traficul rutier obişnuit. Bipăit insistent de la smartphone-ul de serviciu. Credeai că programul s-a terminat? Ai uitat să dai răspuns la mailul ăla de la şeful Corporaţiei, pe care vi l-a trimis la 20:23.
22:45 – Iubi râde şi îţi povesteşte ceva interesant, dar tu nu eşti niciodată atent/ă la ce-ţi spune, pentru că încă nu te poţi detaşa de tot ce ai făcut azi la serviciu
00:11 – tot blocul, tot cartierul, tot oraşul şi probabil toată ţara doarme. În afară de tine, care stai cu ochii în tavan, aşteptând să te fure o dată somnul, în timp ce te gândeşti dacă nu cumva ai uitat să pui un document important în dosarul ăla care a plecat azi cu poşta rapidă...
next: Plămâni vs. Creier
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
La tine cum e?