Corporatistul: tipuri şi tipe

Soluţia este următoarea: în fiecare colectiv există mai multe „bisericuţe”, care se formează inerent, mai devreme sau mai târziu, pe baza intereselor comune ale unora sau altora dintre membri. Aşa că tot ce ai de făcut este să-i găseşti pe cei şi pe cele care preferă aceleaşi flori, fete, filme sau băieţi ca şi tine şi gata, ai rezolvat problema. Da, este exact ca în copilărie, pentru că să nu crezi că vei întâlni în Corporaţie multă lume care a apucat să se maturizeze, deşi unii se apropie chiar şi de vârsta pensiei. Ca dovadă că toţi îşi spun pe nume, iar pronumele de politeţe a dispărut cu desăvârşire din jargonul corporatist.

Bun, acuma, ca să te aciuezi şi tu pe lângă un grup gata închegat, trebuie ca mai întâi să identifici tipologia colegilor tăi, care pot fi încadraţi, mai greu sau mai uşor, în diferitele tipuri umane care pot fi găsite şi studiate în orice birou de Corporaţie:

- corporatristul: este mereu trist şi nu poţi face nimic să-l scoţi din starea asta. Partea cea mai proastă e că nu are vreun motiv anume, ci pare doar să fie răpus de aceleaşi probleme zilnice pe care ţi le face Corporaţia şi ţie, de aceea ai toate şansele să te molipseşti şi tu de la depresia lui. De evitat.

- ştergătorul de ecran: este dependent de telefonul smart pe care-l ţine non stop la îndemână şi peste ecranul căruia îşi trece degetul gros la intervale regulate. Problema e că telefonul căruia îi şterge ecranul de 100 de ori pe zi nu e cel de serviciu, ci cel personal, aşa că ai grija să nu ajungi şi tu că el. Nu prea poţi socializa cu el, pentru că în viaţa lui nu există oameni, ci doar aplicaţii.

- afanalbetul: e genul care se pricepe la toate, mai puţin la gramatica limbii străbune. Culmea este că scrie perfect în engleză, dar mailurile în româneşte sunt la nivel de şcoală ajutătoare: fără cratime, cu virgulă între subiect şi predicat, cu spaţii enorme între cuvinte, fără acord între atribut şi substantiv, mă rog, deliciul oricărui grammar nazi. Nu te grăbi să-l corectezi, de fapt vei constata că nimeni nu face asta vreodată, iar motivul simplu este că nici cei din jur nu sunt mult peste nivelul lui la capitolul ăsta. Aşa că dacă îi vei spune cumva că „frumoas-o” nu se scrie cu cratimă, o să se uite la tine ca la ultimul repetent şi te va face de râs în tot biroul, în care mai mult de jumătate sunt convinşi că el este cel care are dreptate. Mai bine fii tu cel care învaţă de la el, pentru că este foarte priceput la munca pentru care este plătit şi care, ai ghicit, nu include şi scrierea corectă în limba română. De fapt, vei vedea că atâta timp cât toată lumea înţelege ce scrii, nimeni nu va avea vreo problemă cu ortografia, şi că adevărata problemă pe care trebuie să ţi-o pui este exact atunci când cineva îţi va corecta o greşeală minoră de scriere într-un mail: înseamnă că l-ai călcat pe bătături cu ceva şi dacă se mai întâmplă să îţi fie şi superior, s-ar putea să te aştepte vremuri grele.

- chiştocarul: este cel mai înrăit dintre fumătorii aflaţi în biroul tău, iar în această categorie e posibil să intre chiar toţi colegii tăi. În acest caz, dacă tu eşti cumva nefumător, s-ar putea să ai o mare problemă. De fapt nu s-ar putea, ci sigur, pentru că toţi vor coborî jos la ţigară din 10 în 10 minute, iar tu nu o să poţi socializa cu ei, ba mai rău, va trebui să răspunzi şi la telefoanele de pe birourile lor în timp ce ei se bucură de pauzele lungi şi dese (cheia marilor succese, sunt sigur că asta aşteptai să scriu, aşa că, uite, am scris). Chiştocarul este şeful fumătorilor din colectivul tău, un fel de lider de grup, aşa că dacă vrei să te integrezi trebuie neapărat să cobori şi să înoţi şi tu printre chiştoacele pe care le aruncă la locul de fumat din spatele sediului de Corporaţie. Nu trebuie neapărat să te apuci şi tu de fumat, pentru că oricum lângă ei vei inhala atâta fum de ţigară încât va fi acelaşi lucru, doar că tu vei fi mai câştigat pentru că nu va trebui să mai dai şi bani pe ţigări.

- vapera: nu, nu e nicio greşeală, n-am vrut să scriu „vipera”, deşi are multe în comun cu şerpoaica în cauză. Vapera este omoloaga chiştocarului, doar că ea nu fumează, ci „vapează”, adică trage dintr-o ţigară electronică, ceea ce, spun unii, ar putea fi chiar mai rău din unele privinţe. Problema pentru tine este că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la ora la care scriu această carte, ţigara electronică poate fi „fumată” şi în spaţii închise, aşa că ea o să-ţi umple biroul de vapori a căror aromă s-ar putea să n-o guşti întotdeauna, doar dacă vapezi şi tu. În cazul ăsta, ai deja ceva în comun cu ea, aşa că ai găsit un subiect de socializare şi ţi-o poţi face prietenă, chiar dacă şi tu eşti de sex feminin, iar ea nu prea agreează orice femeie în preajma ei. Doar că trebuie să ai grijă: muşcătura de vaperă e veninoasă!

- retardatul: nu e vreun întârziat mintal, ba din contră, e unul dintre cei mai deştepţi tipi din biroul tău. Este însă un întârziat din toate celelalte puncte de vedere, începând cu prezenţa la prima oră de program şi terminând cu predarea lucrărilor în deadline-ul stabilit. În general, i se întâmplă acest lucru pentru că este un limbut: îi place să vorbească orice, oricât, oricând şi cu oricine. E foarte sociabil şi probabil că el va fi cel de care te vei lipi mai întâi din tot colectivul. Problema e că discuţiile interminabile despre nimic o să te facă şi pe tine să ajungi să stai alături de el peste program, pentru a-ţi termina ce ai de făcut.

- futuristul: e cel care, prin natura jobului, este mai mereu plecat în delegaţie prin toată lumea. Azi e la Bangkok, mâine la New York, poimâine la Melbourne. Pe peretele lui (şi cel din birou, şi cel virtual) vei găsi în permanenţă tone de poze de prin toate locurile unde fu turist el împreună cu toată familia lui, pe care nu scapă nicio ocazie să o ia ca să se plimbe împreună pe banii Corporaţiei. Şi culmea, după ce că e toată ziua dus pe coclauri, îşi face şi concediile tot pe la poli, de parcă nu s-ar afla tot timpul departe de ţărăneţii români. În general e un tip plin de el, care vorbeşte numai despre minunatele locuri pe care le vizitează el zi de zi şi în care tu cu tot neamul tău de paizani n-o să ajungeţi vreodată. Nu prea o să poţi să faci echipă cu el, dar nici nu va trebui să-l suporţi multe luni pe an, pentru că e mai mereu plecat în Lună.

- stereotipul: e tipul acela care pe faţă te periază, iar pe la spate te vorbeşte de rău la toată lumea. Având el două feţe, adică fiind un tip stereo, o să-ţi ia cam mult timp să-ţi dai seama ce hram poartă şi de ce preferă să stea mai mult în preajma ta. Motivul este că tu eşti singurul cu care mai poate socializa, atâta timp cât ceilalţi din jurul lui ştiu de multă vreme ce îi poate pielea. Problema e că dacă nu se va găsi nimeni să-ţi spună care-i faza, o să rămâi mult timp prieten cu el şi o să te bucuri de asta.

- sillytorul – el îşi dă toată silinţa să înveţe, dar este atât de prostuţ încât nu reuşeste niciodată să reţină nici cele mai simple lucruri şi are nevoie în permanenţă să fie ajutat de cineva. Cum acel cineva n-o să fie niciodată cel care îl ţine pe post, vezi să nu ajungi tu cel care va trebui să facă şi munca lui. Poţi socializa cu el, de obicei e băiat bun şi te poate ajuta să intri în gaşca din care face parte şi el.

- vărsătorul – poate fi orice zodie, dar are o singură ocupaţie, şi anume să verse la şefi tot ce află despre tot ce mişcă în birou. Pe scurt, e ceea ce se numeşte un turnător. Iar asta nu trebuie să te mire, pentru că este o practică folosită pe larg în Corporaţie. În primul rând, există o adresă de mail la care, sub protecţia anonimatului, oricine poate să toarne oficial pe oricine din interiorul organizaţiei, ori de câte ori constată că are loc o abatere de la regulament, care ar putea să-i aducă firmei un prejudiciu de orice fel. În al doilea rând, toţi şefii mari solicită rapoarte neoficiale despre şefuletzii aflaţi în subordinea lor, de la angajaţii din toate direcţiile. Dacă vrei un exemplu, managerul regional o să-i ceară casieriţei dintr-o sucursală care nu performează, aflată în regiunea ei, cât mai multe detalii despre cum se desfăşoară activitatea de zi cu zi. Iar casieriţa, conştiincioasă, o să înceapă să-şi bârfeasca brenciu, că el ţipă la toată lumea, că stă tolănit în birou cât e ziua de lungă în loc să alerge după clienţi, că vine la 12 la muncă şi tot felul de mizerii de-astea izvorâte din frustrările ei de vărsător. Iar „brenciu” este o prescurtare folosita în jargonul corporatist, care îi denumeşte pe cei care au talent de branch manager, adică şeful direct al casieriţei neiubite şi subalternul direct al managerului regional. Problemele tale vor apărea când o să intri şi tu în zodia vărsătorului, adică atunci când o să ţi se ceară de mai sus un raport neoficial despre şeful tău direct sau când o să începi să urci pe scara ierarhică şi va trebui să ştii să te păzeşti de cei din echipa pe care o păstoreşti.

Bun, şi acum o veste pe care s-ar putea să o consideri bună: majoritatea colegilor tăi de birou vor fi de fapt colege. Da, asta e o realitate, în Corporaţie lucrează de obicei mai multe femei decât bărbaţi. Care este cauza nu ştiu, dar trebuie să fii pregătit mereu să faci faţă unui mediu preponderent feminin, iar aici îmi pare rău, dar nu te mai pot ajuta în niciun fel...




next: Muncă şi lămurire