Bun, acum că ai reuşit să-ţi faci toate relaţiile de care ai nevoie şi să ţi le întreţii, întrebarea perfect legitimă pe care o să mi-o pui este: cât de des să apelez la ele? Iar răspunsul meu la fel de legitim sună cam aşa: cât mai rar posibil!
Pe bune? Păi da! Ia gândeşte-te, dacă ai fi tu în locul celui care este dispus să îţi facă favoruri – şi chiar poţi ajunge oricând în poziţia asta ingrată, aşa cum ţi-am explicat mai sus – cât de des ţi-ar plăcea să fii deranjat pentru a rezolva nişte probleme care nu ţin de competenţa ta, doar pentru că ai o anumită autoritate şi poţi să faci asta? A? Evident, ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face, aşa sună cea mai potrivită zicătoare pentru situaţia de faţă. Bineînţeles că tu ai vrea ca totul să se rezolve repede şi, cum ştii că asta se întâmplă mereu atunci când apelezi la cine trebuie, ai vrea ca să stai non stop, dacă se poate, în contact cu persoana respectivă, pentru ca lucrurile să se rezolve de la sine. Numai că, ce să vezi, asta chiar nu se poate.
Gândeşte-te că cel de la capătul lanţului trofic corporatist este şi el om ca tine, dar aflându-se pe o poziţie mult superioară ţie, are mult mai multe responsabilităţi decât tine. Astfel, chiar dacă el are mai mult timp liber decât cineva aflat pe poziţia ta, ar prefera să se bucure de el, aşa cum e şi normal, decât să stea să analizeze cererile tale de derogare care, în caz că nu bănuiai, îi mănâncă foarte mult din timp pentru a fi sigur că ceea ce îi ceri tu este posibil din toate punctele de vedere şi că nu îl bagi în vreo belea. Şi da, aproape tot ce îi ceri tu este posibil, şi cred că şi tu erai convins de asta încă înainte de a-i cere. De ce atunci este atât de greu să obţii ceva ce este perfect posibil şi nu încalcă niciuna dintre normele interne ale Corporaţiei, cu excepţia celei de la care se poate face excepţie?
Ei bine, asta este una dintre marile enigme ale muncii în mediul corporatist, una care nici nu cred că va fi desluşită vreodată... Poate că tocmai asta e şi ideea, ca fiecare angajat să fie ocupat în fiecare secundă cu găsirea celei mai bune soluţii de fentare a regulilor interne, punându-şi astfel în aplicare calităţile evidente pe care li le-a arătat recrutorilor la angajare. Ar fi probabil şi singura situaţie când ar avea nevoie de ele.
Lăsând însă gluma la o parte, normele şi procedurile firmei nu sunt făcute neapărat ca să-ţi facă ţie viaţa şi mai grea decât o ai deja de când te-ai procopsit cu noul tău loc de munca, ci pentru a pune interesul acesteia mai presus de orice. Afla că atunci când obţii o derogare, Corporaţie nu pierde, ci din contră, câştigă un client pe care ai reuşit să-l convingi arătându-i că i-ai făcut cine ştie ce favoare. De fapt, când tu îi faci o ofertă cu cea mai mare reducere posibilă, abia atunci ajungi la preţul pe care şefii tăi l-au calculat ca fiind minim pentru a rămâne profitabil. De la acest preţ porneşte în sus apoi tot tariful, iar clientul prost care muşcă ce-i dai, fără să negocieze, îmbogăţeşte compania aşa cum şi-a propus ea. Şi pe tine, de altfel, care îţi tragi un comision mai mare. Asemenea cazuri sunt însă mult mai rare decât ţi-ai dori.
Aşa că cel mai bine e să faci tot ce poţi prin forţele proprii şi să apelezi cât mai puţin la ajutor de sus, pentru că a) cu cât îţi deranjezi mai rar o relaţie, cu atât te va servi mai bine şi be) cu cât mai multe vânzări vei face pe tariful standard, cu atât îţi vei face targetul mai repede şi vei apreciat de şefi şi de nevastă, căreia îi vei aduce mai mulţi bani în ziua de salariu. Evident că e mai simplu să vinzi mai ieftin, dar cine a spus că e ceva simplu atunci când munceşti pentru Corporaţie?
Altceva nu prea mai am ce să te mai învăţ la capitolul ăsta, pentru că sper că ai înţeles exact unde am vrut să bat cu tot ceea ce ţi-am scris. Nu uita: dacă nu reuşeşti să-ţi faci niciun fel de relaţii pe la niciun departament într-un orizont de timp rezonabil de la angajare – să zicem cam 1 an – atunci cariera ta în firma respectivă a luat sfârşit înainte să înceapă. Dacă vei începe însă prin a-ţi întinde antenele în sus încă din primele zile la noul loc de muncă, iar nu e bine, pentru că cei din jur vor crede că eşti doar un informator plasat pe acolo de şefi. Mai bine vezi ce relaţii şi-au făcut cei de la tine din birou şi încearcă să mergi şi tu pe calea bătătorită de ei.
Poţi să le ceri ajutorul pentru asta? Rămâne la latitudinea ta. Unii dintre colegi nu te vor ajuta, pentru că vor vedea în tine un concurent şi chiar se vor supăra dacă vor afla că ţi-ai făcut aceeaşi relaţie ca ei. E vorba mai ales de cei care ocupă aceeaşi poziţie cu a ta. Alţii în schimb vor fi mai săritori şi te vor pune chiar ei în contact cu persoana care trebuie. Poţi să te orientezi deci către colegii care sunt pe alte poziţii – deşi asta nu te va ajuta prea mult, pentru că ei au nevoie de alte relaţii faţă de tine – sau către colegii din alte birouri sau sucursale care sunt pe aceeaşi poziţie ca tine.
Concluzii:
- relaţiile sunt bune
- mai multe relaţii sunt mult mai bune
- relaţiile ţi le faci mai mult pentru confortul tău psihic
- nu abuza de relaţii
- fii şi tu relaţia cuiva
- nu poţi negocia cu cei de la audit
- încearcă să nu apelezi niciodată la relaţii în procesul de vânzare
next: Fii că fiica lui Ion
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
La tine cum e?