Bugetari la privat

Aşa cum îţi spuneam pe undeva pe la începutul acestui manual, pilele, cunoştinţele şi relaţiile funcţionează în Corporaţie mai ceva ca pe vremea defunctului PCR în uzina comunistă.

Bun, dar tu te-ai angajat în urma unui interviu pe bune, cum e posibil ca alţii să intre pe pile? Păi da, însă postul tău a fost scos la concurs, aşa cum ar trebui să fie toate posturile din Corporaţie. Ar trebui? Adică nu sunt toate?

Nu. Poate că o să te mire, însă şi în firma în care lucrezi tu de ceva vreme, mândru de capacităţile tale fizico-intelectuale care ţi-au adus pe forţe proprii cariera mult visată, ei bine chiar şi în firma asta privată există bugetari. Cum aşa?

Păi uite aşa: dacă prin „bugetari” înţelegi angajaţi care vin de drag la serviciu, pentru că tot ce fac este să-şi controleze contul de card ca să vadă dacă le-a intrat salariul. Este vorba de o castă privilegiată de amante, soţii, copii, rude, prieteni apropiaţi şi, mai nou, chiar şi progenituri ale unor clienţi VIP pe care Corporaţia vrea să-i fidelizeze cu orice preţ, astfel încât le oferă până şi locuri de muncă beizadelelor, ca să nu mai ceară parai de la părinţi şi să vadă şi ei cât de greu se câştiga banul cu sudoarea bolidului din care ies dimineaţa, când cobori tu din tramvai. Iar în majoritate, posturile pe care le ocupă au fost create special pentru ei, aşa că unde vezi secretare, asistenţi manageri, servitoare de cafea şi alţi şoferi de genul ăsta, poţi fi sigur că sunt pile.

Partea cea mai bună e că pe toţi aceşti bugetari corporatişti îi cam ştie toată lumea şi toţi încearcă să se pună cât mai bine cu ei. Şi nu (doar) din cauză că sunt pile, ci (mai ales) pentru că ei sunt curelele de transmisie cele mai eficiente între dorinţele celor de jos şi deciziile celor de sus.



next: Ebook cu bucluc