Intră în scenă cei care urmează să dea bacul

Tocmai de aceea, cei care au cele mai multe şanse să se angajeze din prima în Corporaţie sunt cei care urmează să dea bacul. „Cei care urmează să dea bacul” este un eufemism folosit pentru absolvenţii de 12 clase care nu pot, nu vor deocamdată sau nu vor da niciodată bacul. De ce? Pentru că nu le trebuie. Pentru că, spre deosebire de tine, ei sunt conştienţi că o simplă adeverinţă de terminare a unui liceu teoretic le deschide uşile mai multor corporaţii decât o face o diplomă de licenţă. Dar mai puţine uşi decât poate să deschidă o diplomă de maistru de la o şcoală de meserii.

Ştii să scrii, să citeşti, să aduni, să scazi, să înmulţeşti şi să împarţi? E OK, cam asta e tot ce îţi trebuie în viaţă. Adică să ai nivelul de cunoştinţe al unui absolvent de 4 clase. Restul le inveţi singur sau te învaţă Corporaţia, pentru că începând din clasa a cincea vei studia la şcoală materii din ce în ce mai irelevante pe piaţa muncii. Nu crezi? Păi hai să-ţi dau să citeşti un mail scris de un senior manager care are sub pix bugete de milioane de euro. Omu’ nu are cunoştinţe minime de gramatică a limbii române, scrie „mi-au dat” ca pisica, adică „miau”, dar nimeni nu e supărat, ba din contră. Atâta timp cât îşi face cu profesionalism treaba pentru care este plătit, are mereu moaca pusă în sectiunea „angajaţi de top”.

A, dacă vrei să te faci pilot de avion sau arhitect, atunci bagă, tată, geografie şi geometrie la greu, dar trebuie să ştii că nu munca ta aduce bani în Corporaţie, ci cei care o vând. Da, da, ai înţeles bine. Cei care vând munca ta sunt mult mai importanţi decât tine, pentru că, ce să vezi, totul în Corporaţie se reduce la bani. Pe care nu îi produci tu, pilot sau proiectant de case, ci fetele decoltate care vând bilete de avion sau reclama cu vila imensă în care nevasta fotomodel găteşte, dă cu aspiratorul, spală copilul la fund, iar apoi te aşteaptă descheiată la capot când vii tu transpirat de la dat cu sapa pe câmp.

Şi asta din simplul motiv că oamenii nu cumpără produsele şi serviciile care le satisfac nevoile, ci pe cele care le satisfac ego-ul. Adică degeaba vrei tu să vinzi o maşină ieftină, care consumă infim; clientul e dispus să aştepte şi 10 ani până când strânge destui bani ca să plateasca preţul exorbitant pe care trebuie să-l dea pe o limuzină imensă din care să coboare ca un zeu din Olimp. Dar asta deja ţine de bazele corporatismului şi nu vreau să le iau pâinea de la gură trainerilor care îţi vor spăla creierii imediat după ce îţi vei face formele de angajare în Corporaţie.


next: La spălat de creieri