Va să zică te-ai angajat de puţină vreme, ţi-a trecut perioada de probă, ţi s-a făcut chiar şi prima evaluare şi, ce să vezi, aşa cum te aşteptai, totul este OK, corespunzi din toate punctele de vedere. Ba chiar te-a chemat şi şeful la el în birou şi aţi avut o discuţie numai voi doi cu nişte lucruri care te privesc numai pe tine şi de care nu trebuie să afle şi ceilalţi din birou. Numai că ce nu ştii tu este că discuţia aia privată, de care nu trebuie să mai ştie nimeni altcineva, a avut-o şef-tu cu fiecare dintre colegii tăi în primele săptămâni după angajare, şi fiecare dintre ei a rămas cu aceeaşi impresie ca tine: că el chiar contează mai mult decât ceilalţi toţi la un loc, că trebuie s-a ţii tot aşa, că îl vezi p-ăla care stă şi o freacă toată ziua, el îşi închipuie că nu văd, dar nu mai are el zile multe p-aicea, aşa că o să-ţi dau ţie şi portofoliul lui de clienţi, iar tu o să te umpli de comisioane dacă o să te dezvolti şi o să munceşti într-un ritm şi mai susţinut decât o faci până acum, pentru că te urmaresc de când te-am angajat, am văzut că ai potenţial, mă bazez pe tine că o să tragi toată echipa după tine şi o să-i mobilizezi pe toţi să îşi facă targetul, deci când o să mai dea ăştia ceva prime fii sigur că tu o să fii în capul listei şi alte blabla-uri motivaţionale d-astea din care tu trebuie să rămâi cu concluzia că eşti cel mai bun, că tu eşti omul providenţial pe care îl aştepta Corporaţia şi că fără tine totul o să se ducă de râpă. După care şeful o să te mângâie pe cap, iar tu o să te întorci fericit pe scăunelul tău, iar el o să-şi termine cumpărăturile online pe care le făcea când s-a întrerupt să te bage pe tine în şedinţa de slăvire sau o să se ducă la amanta cu care-şi petrece pauzele din timpul programului.
Aşadar, revin ca să înţelegi mai bine: ceea ce nu ştii tu în fericirea ta de pe scăunelul la care te-ai întors este că tot speech-ul asta stupid de motivaţional li l-a spus tuturor colegilor tăi şi li-l va spune tuturor celor care vor fi angajaţi după tine. De fapt, există chiar un script intern, emis de cei de la HR, pe care şefutzii ca el trebuie să-l înveţe pe de rost ca să te facă să te simţi special şi să dai randamentul dorit de Corporaţie. Ceea ce e OK din aproape toate punctele de vedere, că doar nu poţi obţine rezultate de la un om dacă nu se simte respectat şi periat la orgoliu.
Ce nu este OK la toată faza asta este că scriptul ăsta conţine cam prea multe miciuni pe cm pătrat, de care cred că ţi-ai dat şi tu singur seama, dacă nu de la început, măcar acum.
Da, ceea ce îşi propune Corporaţia cu aşa ceva este să te facă să te simţi că eşti unic, că vezi Doamne, doar tu eşti cel care contează pentru ea, când de fapt pe acolo mai lucrează câteva sute, poate mii de oameni, care pentru ea în realitate au aceeaşi valoare care tinde spre zero.
În caz că ai uitat sau nu ştiai, Corporaţia nu e despre oameni, ci despre profit. Iar asta zic unii că ar fi cel mai bun lucru care se poate întâmpla într-o societate, indiferent că ţie îţi convine sau nu, pentru că, ce să vezi, chiar trebuie să mai existe cineva care să mai şi muncească pentru a întreţine toţi bugetarii. Că eşti şi tu printre cei care chiar sunt nevoiţi să muncească, ăsta e ghinionul tău, pe care ţi l-ai asumat odată cu cariera. Însă de aceea există cărţi ca aceasta, ca să ai de unde învăţa cum să te simţi un fel de bugetar în timp ce eşti angajat la Corporaţie.
Bun, dar să revenim. Va să zică tu eşti cel mai important om de pe acolo. Iar prin asta Corporaţia înţelege că tu trebuie să munceşti cel mai mult dintre toţi, dacă se poate chiar mai mult decât toţi ceilalţi la un loc. Iar prin „toţi ceilalţi” se înţelege tot restul angajaţilor din firma, dintre care, ştii chiar şi tu, unii muncesc de rup, iar alţii taie frunză la câini, pentru că le permite postul sau pentru că au reuşit să se descurce.
next: Nothing Compares 2 Me
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
La tine cum e?