Legenda meşterului corporatist

Având tu deci această sabie a lui Damocles non stop deasupra capului tău de corporatist inteligent, e clar că vei avea o ciudă zilnică pe duşmanul tău de moarte care este targetul cu care te vei lua la trântă la fiecare sfârşit de lună şi care cel mai probabil în cele din urmă te va învinge prin luptă dreaptă. 

Legenda spune că au fost unii directori care şi-au închipuit că pot juca murdar în meciul ăsta şi că ar putea fenta procentul de realizare a KPI, atâta timp cât sucursalele lor sunt pe profit. Aşa că s-au apucat să facă economii de tip Ceauşescu, alergând prin sediu ca să stingă luminile de prin birouri sau limitând consumul de apă şi hârtie igienică de prin veceuri. Vax, au fost daţi afară cu demisiile semnate de mânuţele lor, în timp ce alţii, ale căror sucursale produceau pierderi constante an de an, luau bonusuri din ce în ce mai mari şi ei şi cei din echipele lor pentru că aveau targeturile făcute în proporţie de 110%.

Legenda e adevărată până în cele mai mici detalii şi asta din simplul motiv că, aşa cum ţi-am mai zis, cel mai eficient lucru în Corporaţie este risipa. Ceea ce nu spune legenda este că sucursalele nu sunt evidenţiate ca centre de cost, tocmai pentru a nu se vedea că cei din Centrală nu livrează în realitate nimic altceva decât proceduri stupide, produse nevandabile şi zbierete către inferiorii din reţea. Ceea ce nu va putea împiedica însă ca, în cele din urmă, sucursalele neprofitabile să fie închise, deşi unele dintre ele se aflau în Top 5 Naţional după gradul de realizare a targetului. Pentru că nimeni nu are curajul să ia cea mai simplă şi eficientă măsură: să înlocuiască targetul aberant de produse şi servicii nevandabile cu profitabilitatea sucursalei. 

Însă, dacă cineva ar face asta, s-ar vedea că departamentul care dezvoltă noi produse nu a făcut niciun calcul de cost, că cei de la marketing n-au făcut niciun studiu de piaţă şi că, în general, majoritatea deciziilor luate de către cei din conducere sunt catastrofale. În condiţiile astea, când cei de la Cucuieţii din Deal trebuie să vândă aceleaşi produse ca cei din buricul Bucureştiului („ce vă plângeţi, că doar nu v-am dat aceleaşi volume?”), agenţii de vânzare nu au de ales şi ajung să-şi convingă rudele şi prietenii să cumpere nişte prostii de care nu au nevoie sau să incheie nişte contracte care vor fi reziliate după câteva zile, doar ca să dea bine în cifrele de la sfârşit de lună. Şi uite aşa se raportează cele mai mari producţii la hectar în Corporaţie, exact ca în vremurile bune... 

Iar tu, meştere corporatist, care eşti tu meşter în management, comunicare, organizare, muncă în condiţii de stres şi alte asemenea skill-uri necesare oricărui şef, ai ajuns să fii dat afară pentru că echipa ta nu a reuşit să-şi facă targetul nici măcar 90% trei luni la rând. 

Poţi evita asta?

next: Toată lumea afară!