Să presupunem însă că tu vrei să o faci pe prostul sau că eşti atât de prost şi nu înţelegi că nu mai eşti dorit în companie. Şi da, chiar e posibil să ajungi atât de prost după câţiva ani de creieri spălaţi prin Corporaţie. Dar nu-i bai, că după ce scapi de acolo o să vezi din nou lumea aşa cum e ea şi o să-ţi faci multe cruci cu gândul la halul în care te-au adus „ăia”. Iar ăsta e doar unul din avantajele concedierii tale.
Dar să ne întoarcem la paşii pe care trebuie să îi urmezi ca să fii dat afară. Primul pas şi de faptul unicul este să nu faci tot ce ţi se spune. Da, atât de simplu e să fii dat afară din Corporaţie.
Ştiu, tu ai făcut tot ce trebuia, ai urmat toate procedurile, ai respectat codul de conduită, ai ieşit perfect în raportul de audit şi nu înţelegi cum de ai ajuns în situaţia asta. Atunci hai să-ţi repet, că se pare că nu ai înţeles: ideea e să faci tot ce ţi se spune, nu tot ce trebuie. Pentru că aşa funcţionează Corporaţia. Proceduri, conduite, regulamente, controale, toate există numai pentru cei din afara companiei: autorităţi, clienţi, concurenţă, etc. E ca în bancul acela de pe vremea comuniştilor: aia e politica externă. La noi în bucătărie, noi avem pâinea şi cuţitul şi nu trebuie să-şi bage nimeni nasul. De asta cele mai mari scandaluri corporatiste izbucnesc când ies la iveală practici din interior. Dar şi atunci cel ce rămâne de căruţă e cel care s-a considerat nedreptăţit şi a scos în spaţiul public toate rufele puturoase de la locul de muncă. Firma lui va primi o amendă modică, dar el va fi concediat şi nu va mai fi angajat de nimeni din branşă.
Reţine: morţii se acoperă cu pământ şi viii cu hârtii. Ai grijă să ai tot timpul puse la punct şi aduse la zi toată infinitatea de formulare cerute în relaţia angajator-angajat. Sigur, asta n-o să te apere de concediere, dar o să te ţină departe de necazuri atunci când va izbucni vreun scandal în departamentul tău. E posibil ca vreun amărăştean să nu mai suporte sclavia şi să ceară să i se respecte drepturile legale. Aşa ceva este imposibil în Corporaţie, iar cum tu nu ai făcut decât să urmezi ordinele de sus, toate se vor sparge în capul tău şi e posibil să zbori nevinovat.
Reţine şi asta: vorbele nu se cos la dosar. Orice ordin primeşti de sus care intră în contradicţie cu regulamentele în vigoare (adică mai toate ordinele zilnice) trebuie să fie scris şi semnat. Aşadar, dacă nu ai un mail sau o hârtie, nu executa, oricât de multe ameninţări directe vei primi. Vei vedea că în momentul în care va da de belea, niciun şef nu îşi va mai aminti că ţi-a cerut el aşa ceva. E valabilă şi reciproca: încearcă să dai cât mai multe ordine verbale, pentru că s-ar putea ca cei de sub tine să nu fie la fel de inteligenţi, iar asta te va pune la adăpost de multe neplăceri. Te va apăra şi de concediere? Nu.
Bun, şi până la urmă ce mă apără de concediere? Răspuns final: nimic. Încă din clipa în care ai semnat contractul de muncă, trebuie să fii conştient că în Corporaţie ai mai multe şanse să fii dat afară decât să avansezi. Aşa că uită-te bine în jurul tău. Aproape niciunul din cei care îţi sunt acum colegi nu va mai fi angajat în aceeaşi firmă cu tine atunci când vei pleca şi tu. Iar motivele sunt doar două, care de fapt se reduc la unul singur: demisia. Fie din proprie iniţiativă, fie la sugestia discretă a celor de sus. Oricum, toată lumea va spune că pleacă la „mai bine”, doar că „mai bine” e doar dacă reuşeşti să te angajezi la stat, pe salariu dublu, muncă la jumate şi responsabilitate înmulţită cu zero. În rest, orice alt job în Corporaţie este acelaşi lucru în cel mai fericit caz, dar de obicei este plecatul la „mai rău”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
La tine cum e?