Cum ştii cine te sapă? Păi nu ştii. Cam niciodată. Pentru că asta face parte din regulile de bază ale săpatului: să nu fii descoperit, pentru că groapa pe care i-ai săpat-o altuia se va dovedi în cele din urmă că era pentru tine. Sau mai pe româneşte: atunci când scuipi în sus, ai grijă unde cade flegma.
Deci ce-i de făcut? Fii atent aicea: îl vezi pe agentul ăla din echipa ta care parcă deodată nu mai performează? Da, ăla care până acum vreo două luni era mereu la peste 100% şi deodată s-a dus cu targetul în cap. E posibil să facă asta dinadins pentru a dovedi cuiva de sus că nu se mai poate lucra cu tine, că tu nu ai metode, nu ştii să îţi motivezi echipa, pe scurt nu eşti bun de manager. Şi dacă nu eşti bun tu, s-ar putea să fie bun el.
Verifică deci tot ce s-a întâmplat în ultimele două luni, de nu-şi mai face targetul tocmai ăla care îţi aducea ţie 90% din realizările echipei. Dacă nu găseşti nimic important, atunci vezi că s-ar putea ca totul să fie în atitudinea lui. Adică: eu alerg de-mi sar capacele şi-mi depăşesc targetul lună de lună, iar ăsta stă la cafele şi primeşte toate aprecierile pe munca mea. Ia să mai fiu şi eu promovat, că m-am săturat de porcăiala de la clienţi. În cazul ăsta eşti în mare pericol şi, dacă nu scapi la timp de el, tu o să fii în curând şomer, iar el o să stea liniştit pe locul tău.
Altă situaţie: unuia care e acum în echipa ta i s-a promis de către cineva de sus că va fi angajat exact pe postul tău. Doar că, ce să vezi? Tu te-ai descurcat mai bine la interviu, CV-ul tău arăta mai bine, iar unul dintre şefi, mai naiv, te vrea pe tine pe postul ăsta, chiar dacă ăla era pila şi totul era pregătit pentru el. Însă, cum nici pila nu poate fi lăsată pe dinafară, „ăla” primeşte şi el o funcţie, ceva adjunct aflat imediat sub tine şi cu atribuţiile tale când nu eşti tu la birou. Da, dar el nu vrea adjunct, vrea plin, că aşa a fost discuţia de aranjament şi nu înţelege de ce trebuia să facă el nuştiuce figură frumoasă la interviu şi să dea bine cu CV-ul ca să ocupe un post care era al lui şi acuma a ajuns al tău. Nu-i nimic, îi spune şeful cel naiv care te-a vrut pe tine, hai să vedem dacă ăsta e chiar atât de bun pe cât a părut la interviu şi dacă nu, rămâne cum era stabilit la început: tu plin şi el adjunctul tău, sau poate nici măcar atât, dacă se dovedeşte incompetent.
Şi aşa începe dansul. Pe faţă, „ăla” o să fie lapte şi miere cu tine şi o să te pupe în frunte, iar pe la spate o să-ţi înfigă cuţitul cu prima ocazie. Iar ocazii o să aibă cu duiumul, fii tu sigur de asta, mai ales la început, când nu prea o să ştii ce să faci pe noul post şi o să îl rogi pe el, ca adjunct, să îţi dea o mână de ajutor. Şi o să primeşti, dar nu o mână, ci un picior, şi nu de ajutor, ci în fund. După care el o să ajungă pe postul pe care şi-l aranjase cu atâta efort şi despre care o să fie convins până la pensie că tu i l-ai luat pentru că aveai o pilă mai puternică decât a lui.
Poţi să faci ceva în acest caz? Păi nu prea. Dacă descoperi la timp, dă-ţi demisia cât mai repede. Lui nu poţi să-i faci nimic, pentru că el are pilă şi tu nu, aşa că o să te sape până când o să-ţi ia locul. Chiar presupunând că o să te ţină ca adjunct al lui (ceea ce e puţin probabil, pentru că ştie ce înseamnă să fii săpat), o funcţie inferioară la acelaşi angajator îţi strică iremediabil CV-ul. Aşa că adio cât mai repede.
Dar să privim lucrurile şi din perspectiva inversă. Poate că şi tu faci parte dintre cei care îşi sapă şeful direct, ceea ce nu este chiar rău, ci doar imoral. Cum însă moralitatea e ultimul lucru valabil în Corporaţie, nu de asta trebuie să îţi faci griji, ci de ceea ce îţi spuneam mai sus: sapă cu grijă, ca să nu fii descoperit!
Iar asta nu e tot. Atunci când sapi, pe lângă faptul că trebuie să o faci discret, mai ai o grijă în plus: concurenţa. Da, doar nu îţi închipuiai că eşti singurul din birou care îşi doreşte să ajungă la borcanul cu miere. Majoritatea colegilor aflaţi la acelaşi nivel cu tine tânjesc după acelaşi scaun. Şi e normal: aţi ajuns la un anumit palier, aveţi multă experienţă, sarcinile de serviciu se înmulţesc, iar salariul a rămas plafonat de prea multă vreme.
Lista frustrărilor e completată cu succes de şeful indolent, incompetent, inuman şi impertinent. Toţi îl vreţi dat jos, dar toţi vreţi şi să îi luaţi locul pentru că fiecare e convins că lui i se cuvine postul de sus. Doar că aşa ceva nu se poate. Şeful e numai unul, iar pretendenţii sunt 1.000. Ce-i de făcut?
Primul lucru când sapi – sau mă rog, al doilea, că primul e să nu fii descoperit – e să te mişti mai repede decât ceilalţi pretendenţi la fotoliul numărul 1. Problema ta e că nici măcar nu ştii care sunt ceilalţi care sapă în acelaşi timp cu tine, aşa că mai bine pune-i pe listă pe toţi cei din birou. Da, da, chiar şi pe ăla care s-a angajat luna trecută, că, în caz că nu mai ţii minte, chiar şi tu te-ai visat şef din prima zi. Bine, tipesa aia cu fustă scurtă s-ar putea să aibă ceva atu-uri în plus faţă de voi ceilalţi, care purtaţi cravată, şi din păcate tu nu ai armele de care dispune ea, dacă chiar şi-a propus să se folosească de ele. Aşa că dacă vezi că lucrurile se indreaptă în direcţia ei, e clar că nu o poţi concura, şi tot ce poţi face e doar să te aliezi cu ea. În felul acesta, dacă ea va reuşi să-şi pună în valoare competenţele în faţa celor de sus, vei fi şi tu în graţiile noii conduceri, ceea ce îţi va face viaţa mai uşoară sub noul regim.
Dacă însă cei care săpaţi sunteţi cu toţii bărbaţi, sau dacă eşti convins că săpătoarele din birou nu apelează la tertipuri specifice, atunci scuipă în palme şi dă la lopată cu spor, aşa cum fac şi ceilalţi. Să nu-ţi închipui vreo clipă însă că te afli la Jocurile Olimpice şi că cineva vegheaza ca totul să se desfăşoare cu fair-play. Nu, tăticu, aicea e care pe care şi, înaintea şefului, în groapa pe care o sapi tu trebuie să ajungă şi câţiva dintre cei care sapă cot la cot cu tine. Asta dacă nu vrei să ajungi tu în groapa vreunuia dintre ei.
Sună cinic, ştiu, însă din păcate cam aşa stau lucrurile prin Corporaţie. Nu peste tot, dar trebuie să fii pregătit ca, atunci când ocupi o funcţie importantă, să te trezeşti că ţi-a luat locul unul pe care l-ai călcat tu pe bombeu de multe ori, fără ca măcar să-ţi fi dat seama de asta. Pentru că şi tu ai face exact la fel: când te ajungi pe o funcţie de conducere, eşti tentat să îţi refulezi toate frustrările acumulate în atâţia ani de juniorat şi sclavagit sub toţi netoţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
La tine cum e?