Ai în echipă numa' vânzatori unu' şi unu'. Toţi proactivi şi orientaţi spre rezultate pentru că, nu-i aşa, dacă îşi fac targetul lună de lună, ajung să intre şi ei în rând cu lumea normală, adică să aibă un contract de muncă la 8 ore. Şi asta din cauză că, atunci când eşti sales junior în Corporaţie, bătaia de joc este maximă:
- mai întâi ai marea onoare de a lucra în firmă doar în baza unui contract de reprezentare, prin care primeşti doar un comision, fix sau progresiv, din tot ceea ce vinzi. Angajatorul nu plăteşte contribuţii pentru tine, te duci tu la fisc şi declari.
- dacă îţi faci targetu' două luni la rând, ţi se oferă nemaipomenita şansă de a semna un contract individual de muncă, însă numai pe două luni şi doar pe două ore, deşi tu alergi pe teren vreo 10 ore în total zi de zi. Acuma, pe lângă comisioane – care sunt mai mici ca procent, că doar eşti deja salariat, nu? - o să mai ai parte şi de o mică parte fixă, care însă o să concureze cu partea variabilă din venitul tău lunar. Adică? Adică o să iei în mână ce e mai mare: salariul net pe 2 ore sau comisionul din tot ce ai vândut o lună întreagă. Hai că te-ai umplut de bani! Dacă nu-ţi faci targetul în continuare 2 luni la rând, regresezi la nivelul inferior pe care ai fost.
- dacă îţi mai faci minunatul target alte două luni la rând, ai ajuns deja salariat la 4 ore, dar tot în concurenţă cu ceea ce vinzi. Aşa că acuma trebuie să tragi mai tare dacă vrei ca partea variabilă din comisioane să depăşească salariul garantat de la part-time.
- şi tot aşa, dacă eşti harnic şi munceşti, ai toate şansele să ajungi la 6 şi apoi deja salariat cu acte în regulă la 8 ore, ba chiar pe perioadă nedeterminată. Iar salariul minim pe economie nu mai concurează cu partea variabilă, ci ţi se adaugă la comisioane, ajungând şi tu în acest fel la frumosul venit lunar pe care un referent angajat la stat îl ia încă din prima lună pentru stat la birou cu ochii pe reţeaua de socializare 8 ore de luni până joi şi 6 ore vinerea.
Din toată povestea asta evident că singura care are ceva de câştigat este Corporaţia, care scapă de plata dărilor către stat. Pe care la început o să ţi le plăteşti numai tu, după ce ai stat la nişte cozi înfiorătoare ca să-ţi depui declaraţia de impozit pe venitul global anticipat la fisc. Partea cea mai mişto e că scara asta ierarhică de care tocmai ţi-am pomenit funcţionează în ambele sensuri. Adică după ce ai avansat până la contractul de muncă de 6 ore, ai toate şansele să regresezi până la contractul de reprezentare de la început, dacă nu îţi faci targetul mai multe luni la rând. Aşa că succes!
În condiţiile astea, nu e de mirare că în economia românească s-a instalat de ani buni moda #ecrizădepersonal prin care toate multinaţionalele se plâng că nu mai au pe cine angaja. Păi cine a lansat trendul ăsta, buey #angajatoriiluipeşte, nu tot voi?
Aşa că să ne întoarcem la tine, aşa-zisul şef proaspăt uns al unei echipe de vânzători focusaţi pe rezultate. Care ai ajuns tu mare şef prin forţe proprii, după ce ţi-ai făcut targetul ca agent vreo enşpe luni la rând, iar fostul şef a fost avansat, mazilit, retrogradat sau şi-a pierdut minţile şi a fugit unde a văzut cu ochii.
Şi acum, că ţi-ai văzut în sfârşit visul realizat, cum adică am eu tupeu să îţi spun „aşa-zis şef”? Păi tu chiar crezi că asta eşti? Ia gândeşte-te:
- Tu poţi să-l dai afară pe vreunul din echipa ta? Teoretic da, dar practic nu prea, pentru că majoritatea pleacă singuri după primele luni în care văd că pe poziţia asta din Corporaţie munca e ca la balamuc, iar banii sunt de batjocură. Unii pleacă chiar după prima zi de contact cu realitatea corporatistă, aşa că tu nu îţi permiţi niciodată luxul să dai pe cineva afară, când eşti disperat să angajezi continuu ca să rămâi măcar cu minimul de personal ca să nu ţi se desfiinţeze echipa şi să nu fii dat afară tu. Deci cine e şeful de fapt?
- Tu poţi să-l sancţionezi vreodată pe vreunul din echipa ta când nu face treaba pentru care a fost angajat? Păi nu prea, pentru că fiecare dintre ei este plătit exact atât cât munceşte. Dar dacă ei nu-şi fac treaba, ghici cine nu-şi ia bonusurile pentru nerealizarea targetului echipei şi mai este şi sancţionat atunci când lucrul ăsta se întâmplă mai multe luni la rând? Deci cine e şeful de fapt?
- Tu nu poţi să le delegi ceva din atribuţiile tale, adică ei nu pot face nimic din munca pe care o ai de făcut tu, pentru că în fişa postului lor e prevăzut un singur lucru: să vândă. În schimb, tu poţi – şi de multe ori chiar trebuie – să faci şi munca pe care o fac ei. Pentru că din toată echipa ta, numai tu eşti cel care este mereu disperat la fiecare sfârşit de lună când vezi cât de departe sunteţi de target, iar dacă e nevoie mergi şi pe teren doar ca să vinzi mai mult decât ei şi să nu-ţi pierzi poziţia de Team Leader. Deci cine e şeful de fapt?
Aşa că, în caz că încă nu ai înţeles, ţi-o spun pe şleau: nu eşti tu şeful lor, ci ei sunt şefii tăi, toţi cei care în acte sunt angajaţi ca subalterni în echipa pe care o conduci tu! Şi în cazul în care încă mai aveai ceva dubii, condusul tău se rezumă doar la raportări zilnice, transmitere de documente, aprobări de concedii programate astfel încât toată lumea să fie mulţumită şi alte chestii de astea administrative care nu îţi dau ţie practic nicio putere asupra celor care au avut atât de puţin noroc în viaţă încât au fost nevoiţi să se angajeze ca vânzatori ambulanţi în Corporaţie.
next: Adevăr şi provocare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
La tine cum e?