Corporaţia nu crede în lacrimi

Conflicte cu colegii, da. Cui nu i se întâmpla să se certe cu cei sau cele cu care împarte zi de zi acelaşi spaţiu de lucru? Problema nu este că ajungi să te cerţi, ci că ajungi să nu te mai împaci o lungă perioadă de timp sau chiar deloc. Au fost cazuri de colegi care nu s-au plăcut de la prima interacţiune şi au rămas în război rece cât timp au avut amândoi contracte de muncă la aceeaşi firmă. Se întâmplă, şi nu destul de rar, iar în situaţii ca aceasta toată lumea are de pierdut: cei doi aflaţi în conflictul interminabil, cei din jurul lor, echipa în ansamblu şi în cele din urma Corporaţia însăşi. 

Vina în aceste cazuri nu este a niciunuia dintre „combatanţi”, ci doar a team leader-ului, care nu ştie să gestioneze corect situaţiile de conflict, deşi a fost la un curs special pentru asta. Aşa că primul lucru pe care trebuie să-l reţii tu, ca parte într-un astfel de „război” cu cineva cu care eşti obligat/ă să te întâlneşti zilnic la birou, este că nu ai să îţi reproşezi nimic. Desigur, cei din jurul tău, care întotdeauna îţi vor binele, te vor sfătui să laşi de la tine şi poate că e o opţiune să faci asta, doar că acelaşi sfat îl va primi şi „oponentul” tău şi, din câte vei vedea, el nu prea va da semne că este dispus să facă acelaşi lucru. 

Conform protocolului pentru situaţii de urgenţă ca acestea, şeful o să vă cheme pe rând la el în birou să vă spuneţi fiecare of-ul în varianta lui, după ce mai întâi s-a informat neoficial din bârfa echipei cum stă treaba între voi doi. După care vă va pune faţă în faţă, tot în biroul lui, ca să vă expuneţi pe şleau unul altuia ce şi unde vă doare de celălalt. Totul se va încheia cu un text lacrimogen pe care el o să vi-l recite, după ce l-a compus şi l-a exersat cu atenţie la el acasă în oglindă cu o seara înainte, şi prin care o să vă implore să vă împăcaţi ca să trăiţi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Evident, nu unul cu altul, ci fiecare dintre voi cu iubita Corporaţie, căreia i-aţi jurat că-i veţi fi fideli până o să vă dea ea afară. The end.

The end? Da, asta-i tot. Filmul se rupe aici şi toată lumea îşi închipuie că în urma acestei acţiuni heirupiste, Cupidon va coborî uşor între voi şi vă va săgeta insesizabil, astfel încât imediat ce aţi ieşit din biroul şefului care încă mai lăcrimează emoţionat, voi doi, cei care până acum o juma' de oră mai aveaţi puţin şi vă luaţi de gât, acum o să vă luaţi de mână şi o să vă promiteţi unul altuia că nu vor mai exista niciun fel de şicane între voi, ci doar flori şi armonie.

 

Că lucrurile nu vor stă aşa în 99% dintre cazurile de conflict care au ajuns deja în stadiul cronic e de la sine înţeles. În aceste condiţii, dacă producţia continuă să fie afectată de neînţelegerile dintre voi, Corporaţia va recurge la unele gesturi banale pentru ea, cum ar fi îndepărtarea unuia dintre combatanţi din birou, prin trecerea pe o poziţie laterală sau inferioară, dar cât mai îndepărtată. 

Te poţi aştepta aşadar să îţi găseşti catrafusele aruncate pe hol, împreună cu o hârtie pe care va trebui să o semnezi că ai luat la cunoştinţă de noul tău loc de muncă, care s-ar putea să fie mai naşpet decât cel pe care îl ai acum. Acesta poate fi în alt birou, în altă clădire, în alt oraş sau chiar în altă firmă. Da, da, în cazuri extreme de imposibilitate a încheierii unui armistiţiu, nu este deloc exclus să ţi se pună în vedere faptul că e mai bine să îţi semnezi demisia ca să nu fii dat/ă afară, mai ales dacă oponentul tău care nu a putut să te înghită din prima clipă când i-ai picat pe nepusă masă în birou, se află pe o funcţie superioară ţie. Aşa că trebuie să te gândeşti: merită să mă las călcat/ă în picioare pentru a-mi păstra jobul? 

Bun, după ce vei căuta singur răspunsul la această întrebare, vei lua decizia corectă, pe care sigur o vei regreta după un timp, oricare ar fie ea. Dacă alegi să pleci, aproape sigur va fi tot în cadrul unei Corporaţii, pentru că dacă reuşeai să-ţi găseşti un loc „la mai bine” nu ai fi aşteptat să-ţi distrugi nervii în halul ăsta şi ai fi fugit de mult. Dar cum tot ce-ai făcut a fost doar să schimbi un patron cu altul, nu va trece mult timp până când o să-ţi spui că mai bine strângeai din dinţi şi-l suportai pe ăla decât să dai peste altul mai nebun. Cum ar veni, ai scăpat de dracu şi ai dat de taxu.

Dacă însă alegi să rămâi, trebuie să faci ceva să rezolvi de unul singur conflictul apărut, şi asta cât e încă în stare incipientă, căci dacă apucă să se adâncească şi să se extindă temporal, nu mai ai nicio şansă la o soluţie amiabilă, iar apoi intră Corporaţia pe fir, cu happy end-ul pe care l-ai citit mai sus. Pregăteşte-te aşadar să îţi calci pe orgoliu, ia-l deoparte pe cel cu care te-ai certat, dă-i o ţigară şi spune-i că îţi pare rău şi-ţi ceri scuze, chiar dacă tu eşti convins că totul a fost numai şi numai din vina lui. Trebuie să fii conştient că el vede lucrurile exact în oglindă, adică totul s-a întâmplat numai şi numai din vina ta, iar toate astea se întâmpla pentru că munca în Corporaţie se desfăşoară mereu în condiţii de stres maxim, când fiecare gest din partea celui de alături este interpretat adesea exact pe dos. Ţi-am mai spus asta şi o să ţi-o mai spun. 

Vestea bună este că această abordare dă aproape întotdeauna rezultatele scontate atunci când conflictul este atacat din faşă. În cazul în care oponentul tău încă o ţine pe a lui, atunci poţi să-i arunci în faţă: „Mey, tu vrei să audă şeful şi să ne zboare pe amândoi?” De obicei, când se ajunge la faza asta, lucrurile se cam rezolvă, dar dacă nici acum nu cedează, atunci am din nou some bad news for you, deşi tu îţi închipuiai probabil că le-am terminat. Îmi pare rău să-ţi spun, dar e posibil ca cel sau cea cu care te-ai certat să fie o pilă a cuiva de foarte sus, ceea ce şi explica tupeul fantastic pe care îl are cam cu toată lumea din birou. În cazul ăsta, sorry, case closed. Va trebui să-l suporţi pe individ cât veţi fi colegi şi să joci după cum îţi cântă el, pentru că are toate şansele ca, nu peste mult timp, să îţi fie şef. Sau poţi să-ţi dai demisia şi să te bucuri degeaba când îl vei numi pe el drept cauză a fugii tale din companie, pentru că oricum nu va păţi nimic. 

next: Errare humanum non est