Errare humanum non est

Ei, dar în ceea ce priveşte greşelile, lucrurile nu mai sunt la fel de simple. Aici nu mai poţi da vina pe nimeni, chiar dacă greşeala pe care ai făcut-o are la bază o procedură ambiguă care poate fi interpretată după bunul plac al auditului.

În Corporaţie pentru fiecare greşeală trebuie să existe un vinovat, iar dacă acesta nu poate fi găsit în timp util, el trebuie inventat pentru a putea fi trecut în toate procesele verbale cele frumos curgătoare de jos în sus.

De aceea, regula numărul 1 a oricărui corporatist care îşi doreşte să supravieţuiască un timp cât mai îndelungat pe scaunul pe care şi l-a câştigat cu sudoarea atâtor interviuri este următoarea: orice activitate desfăşori în timpul programului, ai grijă să fie în aria de acoperire a unei camere de supraveghere sau în prezenţa încă a cel puţin unei persoane care la nevoie ar putea să depună mărturie că lucrurile au stat aşa cum spui tu şi nu altfel. Chiar şi când mergi la toaletă e bine să mai fie cineva care se spală sau se usucă pe mâini cât timp stai tu pe tron, pentru că nu ştii ce se sparge sau se fură pe acolo şi nu o să poţi dovedi în ruptul capului că nu ai fost tu.

Da, poate părea hilar tot ceea ce scrie în manual la acest capitol, însă lucrurile stau exact în acest fel şi ar fi bine să nu ajungi să simţi asta pe pielea ta. Spre deosebire de orice alt loc populat cu oameni, în Corporaţie răspunderea este pasată către oricine poate fi bănuit că are o cât de mică legătură cu incidentul care aduce prejudicii firmei. Iar aruncarea răspunderii pe umerii altuia este aici un sport tradiţional tocmai din cauză că cel găsit vinovat are parte de cele mai drastice pedepse, astfel încât să fie un exemplu atât pentru cei din biroul său cât şi pentru toţi ceilalţi angajaţi. Chiar şi dacă nu se ajunge la concediere, retrogradare sau tăieri din salariu, simplul fapt că ai primit un avertisment te califică drept autorul prezumat al oricărei alte fapte de genul celei pentru care tocmai ai fost arătat cu degetul. Cazul tău va fi adus la cunoştinţa întregii companii printr-un mail în care nu-ţi va fi pomenit numele tocmai pentru ca toţi salariaţii, de la portar până la CEO, să se intereseze pe căi neoficiale cine eşti, şi astfel să li se confirme că fapta şi pedeapsa chiar au avut loc, şi nu au fost doar o invenţie prin care cei de la HR au vrut să sperie tot proletariatul.

Exemplu: o sucursala remite numerar către o alta. Suma ajunge la destinaţie cu un teanc de bancnote lipsă. Transportul avea sigiliile intacte, aşa că firma de transport valori e absolvită de orice răspundere. Imaginile de pe camerele de supraveghere arată că toţi banii au fost introduşi în colet înainte de sigilare, iar la destinaţie desigilarea coletului s-a făcut tot sub camerele de supraveghere. La solicitarea cabinetului nr.1 din Corporaţie, directorul sucursalei expeditoare a trebuit să nominalizeze o persoană dintre cele care s-au ocupat de remiterea numerarului ca vinovat pentru cele întâmplate şi să i se impute suma lipsă.

Alt exemplu: în urma auditului se constată că două camere de supraveghere nu sunt poziţionate cum trebuie, astfel că în cazul lor există unele unghiuri moarte în care nu se poate înregistra, iar faptele petrecute în acele zone pot fi ascunse. Managerul sucursalei verificate răspunde că poziţionarea camerelor s-a făcut prin proiectul de amenajare a clădirii, aprobat de conducerea Corporaţiei şi de organele în drept şi că nu intră în atribuţiile lui, care oricum a fost angajat la mult timp după deschiderea sucursalei. Comisia de control îi spune că este obligată să semnaleze acest lucru în raport, unde menţionează şi că el e singurul găsit răspunzător pentru poziţionarea incorectă a celor două camere de supraveghere, pentru că nu a sesizat departamentul de pază.

Iar exemplele de acest gen pot continua la infinit. De aceea, nu cred că va fi cineva care se va mira de faptul că în Corporaţie oricine este de vină pentru orice în afară de tine. Iar asta trebuie să-ţi intre bine în cap încă din momentul în care ţi-ai pus semnatura pe contractul de muncă.

Poate că ţi se pare cinic ce te învăţ, dar trebuie să mă crezi că e spre binele tău. În Corporaţie fiecare este pe cont propriu şi luptă ca să-şi apere pielea, pentru că în caz de belea scapă numai cine poate. Iar tu s-ar putea să nu poţi să scapi, chiar dacă eşti nevinovat şi (crezi că) ai dovezi pentru asta.


next: Clientul nostru, Stăpânul Universului