Prenumele e politeţe

Una dintre cele mai cool chestii în Corporaţie este că aproape toată lumea îşi vorbeşte la pertu. Bine, nu chiar toată lumea şi nu în toate firmele, dar în ultimii ani ăsta e trendul peste tot, mai ales pe măsură ce sistemul se curăţă uşor-uşor de dinozaurii şcoliţi cu mult înainte de 1989, care încă mai au în sânge şcoala veche şi apretată.

Acuma, nu e mai puţin adevărat că toţi saurienii ăştia sunt nişte profesionişti destul de apreciaţi, pentru că au băgat în ei carte pe bune cât n-o să mai bage nimeni din generaţia ta nici în şapte vieţi. Partea proastă, dincolo de faptul că sunt total depăşiţi de tehnologie, este că toţi au rămas cu vechea meteahnă de a pupa vârful papucului celui care îi este superior şi de a cere acelaşi lucru de la cei care le sunt inferiori, pentru că asta au aşteptat o viaţă întreagă: să fie şi ei respectaţi aşa cum i-au respectat şi ei pe alţii. Numai că vremurile s-au schimbat atât de mult încât ei nu îşi dau seama că cel mai important lucru în businessul de azi este scurtcircuitarea comunicării, iar asta se face în primul rând prin renunţarea la orice fel de formalizare şi prin discuţia de la egal la egal între toţi angajaţii Corporaţiei, de la paznic până la CEO.

Şi da, s-ar putea să ai un mic şoc când o să vezi prima dată că nea Titi, verificatorul de badge-uri de la intrare, se trage de şireturi cu Mr. Stevens, verificatorul de bugete de la ultimul etaj, într-o româno-engleză amestecată, şi asta nu doar din cauza faptului că „you” are sensurile pe care le ştii. Nu, în cultura corporatistă, toţi angajaţii sunt peers, aşa că te vei simţi minunat când îl vei bate pe umăr pe şeful şefului şi-i vei zice: „Hai până jos să-ţi dau o ţigară, ce zici?”

De reţinut: nu toţi şefii sunt de acord cu modul ăsta de adresare, ba chiar şi unii dintre colegii de vârsta ta se vor înfoia când tu le vei răspunde cu „tu” la o întrebare pe care ei ţi-au adresat-o cu „dumneavoastră”, aşa că trebuie mai întâi să stai într-o mică expectativă şi să vezi cam cum se poartă conversaţiile între cei din jurul tău. Dacă totul e OK, feel free să foloseşti numele mic în toate discuţiile cu toţi ceilalţi. Pentru că şi dl. Popescu Ion preferă să-l apelezi cu prenumele Nelu decât să foloseşti pronumele de politeţe.

Iar asta e una dintre cele mai bune lucruri care ţi se pot întâmpla. Comunicarea asta fără formalităţi te va ajuta din plin să-ţi faci relaţiile de care ai atâta nevoie la locul tău de muncă şi de care ţi-am povestit în cele de mai sus. Dacă ştii cum să vorbeşti (şi trebuie să ştii, pentru că toţi cei angajaţi în Corporaţie trebuie să aibă aptitudini excelente de comunicare) poţi intra sub pielea oricui făcând poante bune (şi discrete) atunci când e stresul mai mare. Dacă vei reuşi să rămâi în toate situaţiile o companie agreabilă, vei avea de câştigat pe absolut toate planurile, de la salariu până la admiraţia celor de sex opus.



next: Gică contraserviciu