Relaţii şi corelaţii

Da, ai nevoie de foarte multe relaţii, şi nu neapărat cu cei din funcţii cheie. Dacă ar fi să îi credem pe părinţii noştri care povesteau că în armată cei mai şefi erau caporalii, atunci şi Corporaţia este condusă de toţi analiştii de oferte, care au puterea să îţi ofere sau nu reducerea de care ai nevoie ca să prinzi clientul.

Teoretic, toate derogările astea de la normele interne le dau nişte unii de la anumite departamente, însă ei sunt de obicei atât de ocupaţi să se bucure de poziţiile lor, încât semnează cam tot ce le pun sub nas analiştii aflaţi în subordinea lor. Iar aici intervin relaţiile de care spuneam că ai neapărat nevoie să ţi le faci cu cei care pot să te ajute să îţi faci treaba fentând legal toate regulile interne stupide ale Corporaţiei.

Problema e că, în firmă, cam la orice nivel există angajaţi dintr-ăştia care se simt – şi chiar sunt – extrem de importanţi din punctul lor de vedere. Doar că nu poţi ajunge la fiecare dintre ei, din mai multe motive. În primul rând pe majoritatea nu o să-i cunoşti personal niciodată, pentru că n-ai cum. Ei sunt pitiţi în nişte birouri din Centrală în care se intră numai pe bază de cartelă, aşa că nici când eşti convocat pe la o şedinţa cu ameninţări de concediere nu o să poţi să ajungi la ei. La telefoane nu răspund, iar mail-urile tale trimise către ei au un loc special rezervat în folderul Trash. Deci ce e de făcut?

Aici intră în scenă „bugetarii corporatişti” de care îţi vorbeam mai devreme şi care au relaţii peste tot prin Centrală. Partea bună este că ei sunt conştienţi de faptul că sunt subiecte de bârfă pe la toate colţurile, pentru că au fost angajaţi pe pile şi că nu prea au de făcut nimic, pentru că nici nu prea ştiu, de altfel, şi atunci încearcă şi ei să fie cât se poate de utili, punându-şi în valoare puterea de convingere pe care o au cam asupra tuturor.

Inutil cred ca să-ţi mai spun că ei sunt cei mai indispensabili dintre toţi colegii tăi ştiuţi şi neştiuţi, aşa că primul lucru pe care-l ai de făcut după ce ai ajuns într-un mediu corporatist este să te interesezi de ei şi să începi să te bagi în seamă prin orice mijloace. Şi cum ai putea să faci asta? Păi spune-le cât de frumos e la tine în zonă, aşa că dacă vor să vină să-şi facă un concediu de neuitat pe aici, tu o să te ocupi de toate detaliile ca ei să se simtă cât mai bine. Sau dacă au nevoie de vreo damigeană de ceva bio, le-o trimiţi fără să-i mai anunţi, dar apoi le dai un mail prin care tot tu le mulţumeşti pentru ceva ce nici ei nu-şi mai amintesc că au făcut. Şi exemplele pot continua, cred că ai înţeles şpilul.

Doar că astea nu sunt singurele relaţii pe care trebuie să ţi le faci în Corporaţie. De fapt, dacă vrei să supravieţuieşti cu succes pe acolo, trebuie să te pui bine cam cu toată lumea. Unii oameni sunt însă mai importanţi decât alţii şi tu sigur ştiai asta deja.

Gândeşte-te că în viaţa oricărei companii sunt zile mai bune sau mai puţin bune, aşa că trebuie să fii conştient că, pe cât de uşor ai fost angajat, la fel de uşor poţi fi şi dat afară. Iar asta se poate întâmpla dintr-o mulţime de motive.

Se spune că, de obicei, ultimii sosiţi sunt primii plecaţi, iar asta e o realitate. Însă atunci când se fac listele cu cei care urmează să fie concediaţi, cineva se uita mai întâi pe ele şi întreabă despre fiecare nume în parte care apare acolo: „Pe ăsta cine-l ţine în braţe?”. Iar apoi urmează să fie tăiate persoanele importante şi astfel se ajunge la acea listă scurtă cu zburători şi zburătoare.

De aceea, când vine vorba de relaţii, nu te gândi numai la cei care te pot ajuta cu favoruri mai mari sau mai mici legate de performanţa activităţii tale, ci şi la cei cu funcţii înalte care îţi pot deveni un fel de „protectori”. Aşa că încearcă să te pui bine cu şeful acela mare care a venit într-o vizită de câteva zile pe la voi prin sucursală, intră-i sub piele şi socializează cu el ori de câte ori ai ocazia. Întreabă-l dacă poţi apela la el în anumite probleme care necesită rezolvare urgentă, iar dacă este de treabă chiar te va încuraja să faci asta. După plecarea lui, în maxim o săptămână, trebuie neapărat să faci asta, ca să nu te uite. Chiar dacă nu se iveşte nimic, pune-i pe mail o întrebare care are legatură cu ce face el şi fă-l să se simtă important. Apoi poţi scurtcircuita relaţia cu departamentul lui, apelând direct la el ca şef, ori de câte ori e nevoie. Mai departe, când ai drum pe la Centrală, fă-ţi timp să-i dai şi lui un bună ziua, ca apoi să mai stai puţin la taclale şi să-l scoţi din stresul cotidian. Astfel ţi-ai asigurat şi tu un protector.

Vei observa că multă lume are pe cineva suspus, aşa că trebuie să fii şi tu „al cuiva”, sau măcar să laşi impresia asta prin Corporaţie, astfel încât atunci când ai vreo belea să poţi să-l rogi să intervină pentru tine la cei mari care îţi hotărăsc destinul.



next: Prenumele e politeţe