Cred c-am greşit

anterior: Escape Room

- Neaţa! 

- Neaţa! Hai că-mi las astea şi cobor şi eu la ţigară cu voi.

Ramona intră grăbită în clădire, trecând pe lângă grupul de colegi care stăteau la şuetă în faţa uşii. Urcă scările într-un suflet, ajunse în biroul gol şi îşi arunca mapa şi poşeta pe scaun. Îşi scoase sacoul cu mişcări rapide şi dădu drumul la calculator. 

- Unde naiba...? Of, niciodată nu găsesc ţigările alea! 

Îşi răsturnă poşeta pe birou şi culese pachetul de ţigari din vârful grămăjoarei de nimicuri care se împrăştiaseră până la tastatură. Scoase o ţigară pe care o puse nervoasă între buze, apoi se apucă să vâre totul înapoi în poşetă, cu ochii în monitor şi învârtind din când în când cu arătătorul rotiţa mouse-ului. Aceleaşi mailuri stupide pe post de mic dejun, pe care, ca în fiecare dimineaţă, le selecta en gros şi le marca „citit”. 

- Ce dracu...? 

Ramona lăsă poşeta din mână şi se aşeză pe scaun. Degetul arătător îi căzu de două ori, repede şi scurt, pe butonul din stânga al mouse-ului şi unul dintre mesaje se deschise, mare de tot, părând că nu mai are loc pe ecran. 

    „From: Resurse Umane 

     To: + all 

     Subject: Noul Vicepreşedinte al companiei noastre 

Dragi colegi, 

     Începând de astazi, postul de Vicepreşedinte al companiei noastre va fi ocupat de dna. Marioara Iosif, care a fost promovata din functia de Manager al Departamentului de Vânzari Corporate. Doamna Marioara Iosif este colega noastra de aproape 11 ani, perioada în care şi-a dovedit pe deplin profesionalismul în fiecare dintre functiile pe care le-a detinut în cadrul firmei noastre. Ca o recunoaştere a eforturilor depuse pentru atingerea obiectivelor şi a felului în care s-a achitat întotdeauna de sarcinile avute, Consiliul de Administratie a hotarat cu unanimitate de voturi că dna Marioara Iosif este cea mai buna alegere pentru aceasta poziţie. 

     Dorim să-i mulţumim pe acesta cale pentru colaborare şi dlui Mihai Vulcănean, care şi-a depus demisia din functia de Vicepreşedinte în cursul zilei de ieri, şi să-i uram succes pe noul drum pe care şi l-a ales. 

Conducerea”

- Nu se poate...! 

Ramona îşi scoase cu înfrigurare telefonul din poşetă şi dădu să-l deblocheze, dar degetele nu o mai ascultau. Nimeri până la urmă codul, şi ecranul se lumină, aratându-i că are un mesaj necitit. Arătătorul îi alunecă spre el din inerţie. 

    „Îmi pare rău, dar nu mai putem continua. Mi-am dat demisia aseara, am primit o oferta de la o multinationala, voi prelua un post important în America de Sud. Îţi urez succes şi sper să fii fericită”

Privi debusolată în jurul ei, încercând să-şi stăpânească lacrima rebelă. Deschise poşeta şi începu să caute ceva, gândindu-se aiurea. Dupa câteva minute, scoase o brichetă şi o aprinse. Fu gata să nimerească flacăra cu ţigara, când îşi aduse aminte că nu putea să fumeze în birou. Azvârli ţigara pe undeva pe lângă monitor, după care închise bricheta şi o puse la loc în poşetă, luând aerul cuiva care vrea să se convingă pe sine însăşi că ştie ce face. Trase aer puternic în piept şi căută în agendă numele lui Mihai, apoi puse telefonul la ureche, spunându-şi că trebuie neapărat să se calmeze. 

În difuzor se auzi o voce feminină. 

- Ăăă... mă scuzaţi, cred c-am greşit... 

- Nu, drăguţă, n-ai greşit! - îi răspunse ferm vocea feminină. Îl cauţi pe Mihai, nu-i aşa? Ascultă-mă bine, nu închide! M-auzi?... Mai eşti acolo, da?... Foarte bine, fii atentă aici: sunt soţia lui Mihai, află că nu divorţează. De fapt, n-a avut niciodată de gând să divorţeze! Mihai are o familie mult prea frumoasă ca să şi-o strice cu panarame ca tine. Nu eşti tu nici prima, nici ultima care-i vrea banii, da' banii lui sunt la mine, drăguţo! Aşa că du-te şi încearcă în altă parte, că io n-am bărbat de lăsat, ai înţeles!? Mă, m-ai înţeles? Şi sterge-ţi numărul ăsta din telefon, fufa dracu'! 

Ramona rămase cu telefonul în mână, încurcat printre şuviţele blonde de la urechea stângă. I se părea că se trezise deodată singură în tot biroul, după ce cu numai o secundă în urmă s-ar fi aflat în mijlocul colegilor care faceau un zgomot insuportabil. Simţea acum un fel de linişte eliberatoare, dar nu înţelegea de ce nu putea sub nicio forma să se calmeze. Undeva adânc, în interiorul ei, o râcâia ceva – sau mai bine zis cineva – care aştepta să-i dea mai repede răspunsul la o singură întrebare: fusese învinsă sau învinsese? De ce, îşi spuse, de ce în viaţă totul se reduce la câştig şi pierdere? Sau poate că nu... Poate că nu în vieţile tuturor este la fel. Poate că numai ea îşi duce existenţa cu vanităţi stupide, gândită ca un meci în permanenţă, ca un fel de confruntare cu un adversar, concret sau invizibil, sau mă rog, în orice caz cu câte un obstacol de care trebuie să treacă mereu, pentru a ajunge la nivelul superior, fără de care nu ar putea să-i dea un sens persoanei proprii... 

Într-un târziu, îşi puse telefonul la loc în poşetă, resemnată, şi se ridică să-şi caute ţigara pe care şi-o pregătise. Uşa se deschise fără să bată nimeni şi în birou intră val-vârtej colega ei, care se îndreptă spre ea cu paşi mari şi o împinse pe scaun: 

- Ramona, stai jos că o să cazi din picioare dacă-ţi spun bomba! Fată, n-o să crezi ce-am aflat...! 

- Hai, zi! 

- Fată, tu-l ştii pe Vulcănean, ăla... vicepreşedintele? 

- Da mă, şi-a dat demisia, au dat ăştia mail acuma... 

- Şi-a dat demisia pe dracu', fii atentă aicea! L-au dat afară, că i-a făcut reclamaţie una de la Micro că cică s-a dat la ea. L-a înregistrat aia când îi făcea avansuri şi s-a dus direct la preşedinte! Ăsta a convocat repede Consiliul de Administraţie şi l-au zburat! Cică Vulcănean ăsta o ardea cu multe din firmă...! 

- Ai, fată, şi tu chiar crezi? 

- Fată, asculta aicea, că încă nu ţi-am zis bomba! Cică se culca şi cu una de la noi din birou, tu înţelegi!? Nu ştiu încă cine era amanta, dă-mi intind io antenele şi aflu! Tu stai liniştită, că ţie o să-ţi zic prima... Da' ce-ai fată, ţi-e rău? Ramona, eşti bine? Ce ai, te doare capu'? Ramona...? Hai pune-ţi puţină apă, că am nişte pastile-n poşetă, mă duc să-ţi aduc acuma... 

(toate personajele şi întâmplările din aceasta fabula sunt fictive)

next: Cere şi oferta