anterior: Ținta
- Trage şi tu alea la loc, că nu mai văd nimic!
- Nu prea-mi place vara la Sinaia, gândi ea cu voce tare, privind pierdută pe fereastră. Fără zăpadă parcă e satu' lu bunică-mea cu câteva hoteluri. Mai bine eram la mare!
- Pot să aranjez un curs săptămâna viitoare la Neptun, vrei?
- Păi eu tocmai am fost în team building, râse Ramona şi se băgă la loc în pat lângă el. Acuma sunt în concediu şi de luni ce fac? La curs?
- Şi care-i problema? Compania are nevoie de angajaţi bine pregătiţi, chicoti Mihai de sub pătură.
- Compania o fi având ea nevoie, da' la mine tot biroul o să-nceapă să-şi pună problema că de ce stau toată ziua în delegaţii în loc să mor pe baricade cu ei acolo?!
- Ce treaba au ei? Tu faci ce ţi se spune, că doar nu pleci de capu' tău...
Ramona zâmbi şi începu să se joace cu părul de pe pieptul lui.
- Da, da, crezi tu... Am nişte bârfitoare în birou, dacă apucă să miroasă ceva, nu mă mai spală toată apa din Dunare...
- Ai, mă...
- Pe bune! Adică voi ăștia de sus ce vă închipuiţi? Că noi, angajaţii, suntem nişte proşti care executăm orbeşte toate ordinele voastre fanteziste şi nu gândim şi noi cu capul nostru, nu? Stai tu liniştit, că nu mişcă nimic în compania asta fără să ajungă şi la noi...
- Serios? Ia zi, şi ce a ajuns la voi despre mine?
- Despre tine? Da' de ce vă consideraţi dumneavoastră aşa de important, domnu' vicepreşedinte? Avem noi alţii, mult mai importanţi, care ne fac zile fripte şi care abia-i aşteptăm la cotitură!
- „Pe care”...
- Of, inteligentule... Mă laşi?
- Şi adică ce puteţi voi să le faceţi dacă-i prindeţi la cotitură?
- Ha-ha, păi pe ăla de la Marketing de ce crezi că l-au zburat? Când a greşit raportările şi a trimis dup-aia cifre fictive la conducere, cât crezi că s-a rugat de tot biroul să-l acopere? E, asta e, nu eşti om, nu te aştepta că ceilalţi să te ajute la greu!
- Păi şi ce, crezi că nu se afla până la urmă c-a pus raportările din burtă?
- E, se afla pe dracu'! Nu răsufla nimica, dacă nu spuneau ăia din echipa lui. Crezi că nu puteau să-l acopere? Trimiteau cifrele corecte la raportarea următoare şi se făceau că plouă! Da' dacă el era animal şi ţipa la toţi pe acolo... Abia aşteptau ăia să scape de el!
- De unde ştii tu că i-au făcut-o ăia din echipă?
- Păi de unde să ştiu? Aşa zic ei, că eu încă nu eram atunci angajată aici.
- Deci voi ştiţi mai multe decât ce ajunge pe aicea pe sus, la noi!
Ramona îşi dezveli dantura perfectă:
- Abia acum ai aflat asta?
Mihai se întoarse spre ea şi o luă în braţe.
- Hai zi, vrei la mare?
- Vreau, da' cum facem? Ne luăm amândoi concedii în acelaşi timp?
- Concedii? De concediu am io nevoie? Nu, tată, lasă că facem un curs, cum ţi-am zis! Uite, îl pun peste două săptămâni, ca să nu bată la ochi, ai un calendar? Şi-l programez aşa: vineri şi luni, ca să prindem tot weekendul, ce zici?
- Nu eşti normal şi tu, râse Ramona. Cum, mă, vineri şi luni, cine-a mai pomenit curs aşa?
- Lasa, mă, că rezolv eu tot. Îi pun p-ăia de la HR să programeze cum zic eu, ca să nu scoatem oamenii multe zile din producţie. Şi o să poată să meargă şi ei la mare pe banii firmei. Aşa o să fie mulţumiţi şi angajaţii şi conducerea, tre' să ştii să faci lucrurile cu cap, nu oricum...
- Hai că m-ai dat pe spate! Ce şcoală ai în tine... Deci aşa vă faceţi voi treaba pe-acolo, pe sus...
- Păi da!
- Auzi, da' cursu' despre ce o să fie?
- Contează? Zi tu, ce vrei să mai înveţi? - zise Mihai razând şi trase pătura peste amândoi.
- Au! Stai mă, nebunule, că mă doare!
- Hai mă zi, ce vrei să înveţi?
- Ce întrebari pui şi tu! Pe cine dracu' crezi că interesează cursurile alea cretine? Toţi vin acolo numai ca să se plimbe. Pune şi tu ceva care să aiba legatura cu departamentul meu.
- Îhî. Hai că o să vorbesc la HR să facă listele de cursanţi şi să trimită mailul de convocare. Să pună ceva cu „tipuri de strategii în identificarea nevoilor amânate”. Ce zici, îţi place?
- Hai că nu duci lipsă de talent. Ai o vrăjeală în tine...
- Și cu cazarea cum facem? Îţi iau camera normală, da?
- Da, pune-mă şi pe mine cu una din birou, să nu bată la ochi. Da' noaptea dormim!
- Păi şi cum, nu vii pe la mine?
- Cum să vin, vrei s-alerg de nebună noaptea pe holuri? Mă mai vede dracu' cineva... Las' că vin şi eu o oră dimineaţa la curs, şi dup-aia ne vedem la tine în cameră. Că doar n-o să fii şi tu în sală.
- E, o să vin puţin la început să mă vadă poporu'... Dup-aia te aştept.
- Auzi, da' să fie un curs de-ăla naşpa, cu ore şi după amiază, că n-am chef să stau să-i dau raportu' lu' aia de fiecare dată când nu sunt în cameră! Şi convoacă mulţi, vreo 50-60 de oameni, să nu se prindă nimeni că lipseşte cineva de la curs după pauză...
- Stai tu liniştită, că ştiu eu ce am de făcut. Tu să fii pregătită pentru cursul ăla, să iasă ceva frumos, că de aia îl programez şi aloc ditamai bugetul, da?
Ramona îl mângâie uşor pe obraz şi-l apăsă pe vârful nasului.
- De ce, team building-ul de la Sinaia nu ţi-a plăcut?
- Ba da, şi tocmai de aia mergem acuma şi la Neptun. Toată compania se învârte după tine!
- Măi, da' ce persoană importantă am ajuns! Şi zi, costă mult distracţia la mare? Cât e bugetul total?
- Măricel, da' nu-i problemă, c-avem de unde. Anul ăsta s-a alocat destul pentru şcolirea angajaţilor.
- Bine. Hai, ce facem, mai stăm? Că eu m-aş cam apuca să-mi strâng bagajele...
- Ce te grăbeşti? De-abia la 12 trebuie să predăm camera, cred că putem să ne vedem de treabă!
- A, da?
Ramona trase încet fiecare draperie în parte şi camera se întunecă periculos. Apoi îşi scoase halatul şi se băgă la loc în pat lângă el.
next: Escape room
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
La tine cum e?