Chiar aşa, ce treabă ai tu la tine în casă? După două ore de navetă sau trafic imposibil, ajungi stors de orice vlagă, te duci direct la frigider, trecând pe lângă partenerul de viaţă fără să-l bagi în seamă, bei un iaurt şi cazi lat în pat până a doua zi dimineaţă, când te trezeşti sub duş şi te întrebi cum ai ajuns acolo. Norocul tău că ai evitat orice contact verbal cu nevastă-ta, care de abia aştepta să urle la tine că nu faci nimic pentru familie, o pâine nu cumperi şi tu, nu ştii că ăsta a luat 4 în teză, te interesează doar munca şi laptopul tău! Şi atunci, zi tu, nu e mai bine la birou decât acasă?
Aşa că şeful are mult mai multă grijă de fericirea ta decât îţi închipui tu. Ai client care aşteaptă o derogare urgentă ca să finalizezi vânzarea? Foarte bine, lasă totul deoparte, că acum avem o şedinţă importantă la care trebuie să participe toată lumea. Nu-ţi face griji, nu dureaza mult, trebuie doar să vă comunic ceva ce nu suportă amânare din partea conducerii.
Două ore mai târziu, te întorci pe scaunul tău după ce ţi-a frecat creierii cu prelucrarea unei norme pe care o aveai deja pe mail. Dar, pentru că timpul în Corporaţie e limitat, conducerea trebuie să se asigure că toată lumea a luat la cunoştinţă de prevederile ei şi să semneze pentru asta un tabel nominal care va fi trimis în original prin curier tocmai la Centrală, astfel încât un şef mare de acolo să fie acoperit şi să poată dormi liniştit noaptea, chiar şi când toată lumea face greşeli care îi provoacă pierderi Companiei.
În timpul ăsta tu ai avut o gramadă de apeluri ratate şi de mesaje necitite de la clientul care aştepta derogarea ca să semneze contractul cu tine. Derogarea a venit, contractul e gata, numai că, ce să vezi, clientul nu mai răspunde la telefoane şi mesaje, pentru că între timp cineva de la concurenţă a terminat şedinţa cu semnături mai repede cu 5 minute decât voi. Şi gradul de realizare a targetului iar nu creşte, e tot la 45% deşi sunteţi deja în data de 20... Ai pierdut un client? Nu contează, mai sunt 100 ca el care abia aşteaptă cea mai bună ofertă de pe piaţă, pe care, normal, o ai numai tu, aşa că ce mai aştepţi, pune mâna şi sună, programează-ţi vizite, du-te pe teren, nu sta ca momâia la birou, crezi că o să vină clienţii să te caute pe tine?
Ei, şi uite aşa a mai trecut o lună în care tu tot nu ai reuşit să-ţi faci targetul personal în proporţie de minim 101%. Cum, nici măcar 90%? Opa, nasol, ai intrat deja în monitorizare, tată! Cum, stai toată ziua peste program? Păi şi ce, aşa rezolvi ceva? Dragul meu, targetul nu se face stând peste program, ci muncind în timpul programului! Ai avut şedinţe, raportări, mailuri de răspuns? Păi şi pe alea cine voiai să ţi le facă, voiai să trimit eu raportările în locul tău? Nu, tăticu, fă-ţi treaba, raportări, analize SWOT, răspunsuri la mailuri, şedinţe, alea-alea, da' targetu' e target, să n-avem discuţii! Nu ţi l-ai făcut 3 luni la rând? Pa, ne vedem în comisia de suspendare!
Deci cam la asta folosesc orele suplimentare, dragii mei corporatişti. Ca să poţi să-ţi vezi şi tu în sfârşit de munca pentru care eşti plătit, după ce cât e ziulica de lungă pur şi simplu nu ai fost lăsat, pentru că ai fost nevoit să faci orice altceva ar fi avut legatură cu asta. Iar rezultatele se văd – sunt exact contrare celor pe care le aşteaptă Corporaţia, şi nu din vina ta, evident, dar ai putea să-i spui cuiva de mai sus aşa ceva?
Soluţia este deci una singură: cea pe care ţi-am scris-o în titlul acestui capitol. Cum faci însă ca să nu ajungi să mai stai peste program? E greu, dar nu imposibil.
next: Tupeu de corporatist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
La tine cum e?